Să mă duc dracu!

Vreau să dau bani, defapt sunt nevoit! Aştept 7 zile pentru un rahat de ordin de plată? Ing!!!! Ce se întâmplă?Până mai ieri eram prieteni! O să revin la vechile metode de plăți, mă distanțez de home bank, de Ing, de tot ce înseamnă bancă!

Glewp.com

Glewp.com proaspăt lansat se vrea a fi un site de socializare, un chatroom modern, în opinia mea un forum live mai şmecher, unde se poate socializa fie prin chatrooms, fie printr-o fereastră individuală de chat cu alt utilizator selectat de tine. Ideea mi se pare interesantă, dar numai cu un advertising în forță succesul va fi garantat. Glewp, "humanity online", se vrea a fi internaţional, se vrea pentru toţi utilizatorii internetului, indiferent de locaţie.

Cu ce vine diferit glewp? Cu o altă abordare a chatroomului, cu un imbold puternic, cu optimism şi cu idei noi! E şi mov! Esențial e însă că îţi poți personaliza tema, pe mine movul mă irita, dar am găsit o temă perfectă pentru liniștea vizuală a ochilor mei. În principiu se poate personaliza tot.

Mult succes le doresc inițiatorilor, să ne auzim cu bine, să ne citim live pe chatroom!

Link: www.glewp.com

Mon amour...

Vreau la Paris! Vreau din nou la Paris! Vreau în orașul luminii! Vreau în orașul simbol al Franța şi Europei! Vreau în locul unde s-a făcut istorie! Vreau să simt din nou fiori când încet încet de la orizont vedeam cum se ridică turnul Eiffel! Îmi aduc aminte cum mă apropriam încet de turn, la fiecare pas era tot mai mare, era tot mai impunător și gigant. Era un vis devenit realitate, parcă numai ieri citeam la ora de franceză despre Franța, despre Paris, despre eternul turn.

Vreau în civilizație, vreau acolo unde oamenii nu se grăbesc, unde ceasul ticăie mai rar, unde sentimentul împlinirii te găsește. Îmi plăcea să mă opresc la o terasa pe malul Senei, să comand o cafea, să o savurez cum numai eu știam mai bine, în timp ce vaporașele cu turiști treceau prin spatele meu. Bine era când vedeam pe strada oameni împliniți, chipuri fericite, doamne elegante cu domni stilați, tinerii îndrăgostiți care se sorbeau din priviri, timpul pentru ei nu era o problemă….

Aerul parizian mă îndemna la destindere, relaxare, euforie, calmul era peste tot, nimic nu te deranja din al tău vis, a ta împlinire. Ai ajuns! Erai acolo! Erai departe! Dorul de casă nu își avea rostul, simțeam că locul meu e acolo, mă integram perfect în peisaj, mă simțeam acasă.

Când am ajuns în vârf, în vârful Turnului Eiffel, m-am simțit stăpân, m-am simțit stăpân peste meleaguri, m-am simțit stăpân peste mine. Locul era încărcat de istorie, eram și eu prezent acolo, ce putea fi mai frumos oare, decât să vezi noaptea Parisul de sus. Îl savuram în toată splendoarea lui, admiram priveliștile rupte din coperți de reviste, fântânile arteziene,gazonul îngrijit, vedeam și Champs Elise, vedeam cum nimic nu doarme, cum totul prinde viaţă. Fiind în vârf prindeai forță și optimism, prindeai speranță şi energie, erai pregătit pentru o incursiune în Paris.

Străzile mici ți se păreau mari, buticurile și terasele erau pretutindeni, mirosul de pâine proaspăta te atrăgea în băcănie, iar soarele la apus îți era drag ție. Ţi-ai fi dorit ca ziua să nu se mai termine, să ai timp să străbați pe jos istoria, să te bucuri în continuare de fiecare colțișor al străzilor, să te bucuri că ești privilegiat.

Melancolia mă cuprinde, mă cuprinde pentru că sunt acasă, vreau în Paris, vreau să retrăiesc ce am trăit, vreau să străbat ce a mai rămas de străbătut, să vizitez încă o data Turnul Eiffel, Catedrala Notre Dame, muzeele Louvre, D’Orsay şi Arcul de Triumf, , să mai am încă o dată ocazia de a mă plimba pe malul Senei, să dau cu picioarele prin covorul de frunze argintii, să fiu din nou acolo, să fiu….

Sunt pe pace

Un titlu de altfel ciudat, la fel ca starea generala a mea ca individ, sunt pe pace, sunt astenic, pasiv, lent si dezorganizat, sunt exact cum nu as vrea sa fiu, sunt epusul euforicului, iar daca ar fi sa renunt la copulativul folosit deja in exces as rezuma toata starea emotionala si fizica la o expresie mult draga mie: o ard aiurea.

O ard aiurea, pierd timpul aiurea si fara sens, s-a instalat astenia sau cum s-o numi, oboseala ma rapus, vitalitatea mi se altereaza, cateodata ma simt ca un hoit, cafeaua, energizantele nu mai au efect, soarele ma irita, urechile imi vajaie, parca totul e dezordonat si ne la locul lui. Incerc sa gasesc o logica, sa imi gasesc o traiectoare care nu ma va dezamagi, o axioma in care sa am incredere si care sa imi furnizeze imboldul de care sigur am nevoie. Ma enerveaza telefonul, il arunc de oricate ori am ocazia, il vreau departe, vreau sa fiu cu mine insumi, sa fiu linistit si in pace.

Scoala sa nu ma agite, sa nu mai cunosc stresul, sa pot fi prezent la cursuri, seminarii dintr-o pocnitura de degete, sa fiu teleportat, sa nu mai fie nevoie sa ma deplasez, sa stau in caldura din autobuze si in mirosurile neintentionate ale unor oameni care mai uita sa dea cu apa pe ei, sa fie totul bine, ca in fanteziile cu insula pustie.

Vreau sa plec si probabil voi pleca, sa fiu ca si Bonnie & Clyde, un fugar, un fugar de realitate, fug, sa nu mai vad, sa nu va mai vad, sa las grijile acasa, sa las starea anosta aici, sa las tot ce nu e important, sa imi las comportamentul labil si sa fiu doar cu mine insumi, sa am timp sa ma renasc, sa ma regasesc, sa ma redefinesc ca om, sa fiu relaxat total, sa fiu purtat oriunde.

Sa am muzica preferata in fundal, sa fiu la volan, sa conduc, sa apas acceleratia, masina sa asculte, sa ma inteleaga, sa se conformeze la pretentiile mele, sa nu fie deranjata de bruscarile sau de mofturile mele, asa cum tu posibil cititor poti fi deranjat de unele greseli sau incoerente gramaticale.

Interesul pentru ceva e pierdut de mult, zidul pus contra agresorilor sociali sa dispara, sa nu ma mai simt incoltit, sa dispara primejdiile, grija pentru ziua de maine, sa fiu liber macar cateva zile, sa inchizi telefonul, sa treci cu o viteza modesta printre munti, sa simti aerul curat, sa te bucuri de privelistile verzi, sa te bucuri de vaca care paste pe marginea drumului, sa te bucuri de copiii care inca se mai joaca fotbal, sa ai timp sa te bucuri de orice lucru nesimnificativ, care in viata cotidiana, cea lipsita permanent de timp si intr-o agitatie continua, nu si-ar gasi rostul. Sa ai senzatia ca esti un om, nu o robot care are trasata o traiectorie, un algoritm de implinit.

Vreau sa renunt la conjuctivul pe care il folosim tot mai des, vreau o actiune prezenta, nu o actiune posibila, vreau ca visul sa devina realitate acum, nu maine si nici peste cateva zile. Vreau concretul, dar il vreau frumos si bine!

Cum să faci bani din adsense

Îți faci un site pentru download filme, ești la zi cu ele, îl umpli cu adsense, pui pop up care te urmează aproximativ un minut și te sfătuiește să dai click pe el pentru a dispărea, ai 550.000 de afișări lunare şi garantat ai succes. Mă opresc aici cu postul, cel mai bine e să observați personal și să rumegați situația. Vă aștept cu o părere.

Link: http://www.filme-noi.page.tl/

Îi rău...

Îi rău când te trezești dimineața și te doare groaznic gâtul. Încerci să găseşti o explicație și treci în revistă băuturile reci, urlete și țipete din discoteci, timpul în care ai dat încontinuu din gură pentru a vrăji și apoi a săruta, mai adaugi și alte lucruri care îți vin în cap, iar într-un final îți dai seama că nici un motiv din cele menționate nu ți se potrivește, nu le poți bifa și apoi motivul real apare: țigările

Te trezești cu un gust oribil, cu niște spini care îți cuprind gatul ca în reclamele pentru dropsuri. Te trezești aiurea și regreți că ai ajuns să fumezi un pachet pe zi, iar seara când mai ai jumate din el îl arzi pe tot și pui capac. Îi trist în același timp că ai ajuns să nu te mai poți controla, să fumezi din plictiseală, să fumezi că le ai acolo în fata ta sau pentru că fumează și prietenul tău. Nu mai ai control asupra gestului de a aprinde țigara, o aprinzi pentru că asa faci de obicei, nu pentru că îți cere organismul, ești obișnuit să ai ceva în gura când bei sau când discuți, ești obișnuit să fumezi după ce mănânci, că doar " după o mâncare sănătoasa, merge o țigară canceroasă", chiar dacă nu îți cere organismul, nu ai lipsa de nicotina în sânge, tu o aprinzi și o arzi toata pentru că aşa te-ai obișnuit și ești prea comod să iei atitudine.

Îi rău când realizezi că ai irosit 8 lei pentru țigări doar într-o zi, mâine vei irosi la fel, sunt bani aruncați, mai mulți decât trebuie, în mod normal un pachet e bun la 2 zile în vremuri bune. E amuzant cum se repeta veșnica fraza "nu mai fumez, nu mai fumez", ca și cum zicem când ne e rău "nu mai beau, nu mai beau", dar te vezi iar fata în fata cu bolovanul orb şi surd, te vezi cu situația și realizezi că nu te caracterizează, că nu îți stă în fire și că poți lua atitudine.

Singura atitudine cred că o iei când nu ai un leu în buzunar și nici țigări, ești ca un drogat fără droguri, ca un peste pe uscat, sevrajul te învăluie și ai da multe doar pentru a nu fi fumat ca prostul cu o zi înainte tot pachetul și să mai fi avut azi 1 sau măcar 2 țigări la cafea. Obișnuință e rea, delăsarea ii cronica, iar tu devii anost de aceasta problema.

Îi rău că te doare gatul, îi rău în general.

Bulgaria ne dă ceaţă

Şi Bulgaria construieşte. Fie autostrăzi, fie fabrici sau alte căi de acces, lucrul a început şi nu oricum ci monitorizat! Se construieşte autostrada Trakya conform Novinite. Toate marile contracte privind proiecte de infrastructură din Bulgaria sunt monitorizate de către organizaţii nonguvernamentale străine, iar construcţia autostrăzii va fi monitorizată de către Transparency International, organizaţie care evident va raporta eventualele cazuri de corupţie şi nu se va reţine în a semnaliza problemele de pe şantier sau de ordin birocratic.

La noi monitorizarea o face presa şi chiar dacă o face bine, lucrările rămân tot în stadiul incipient. Nu e nimeni interesat ca şi construcţiile de autostrăzi, şosele sau alte construcţii de scară naţională să fie sub supravegherea unor organizaţii străine, deoarece nu se mai pot face combinaţiile, învârtelile sau şmecheriile cu care patronii şi guvernanţii sunt obişnuiţi. Fiecare ar băga în servietă cât mai mult. Într-un final suntem doar nişte lătrători, vedem, ştim şi tot aşa rămâne.

Ca la noi, la nimeni!

Finalitate

Scrii un articol corect despre o constatare (ex blogatu), o postezi pe blogoree si primesti rating minus. Motive? Andrei ne explica:

Blogatu o dă în bărci

Blogatu a gafat. A tras un post total eronat, începând cu titlul. E păcat că nu s-a documentat suficient, sursele i-au furnizat informații gresite. Studiind traseu surselor constat că totul pleacă de aici. Altfel Blogatu ne prezintă 2 poze cu așa-zisul model de serie Duster de la Dacia, dar Duster nu va fi un model de serie, e doar un concept car, de la care ulterior se vor prelua elemente pentru Suvul Dacia.

O ştire corectă şi susţinută se află aici.

Becali arestat

Mă amuză răsturnarea de situaţie, mai întâi îl vedem pe Becali cu maşina personală şi mascatul în dreapta, iar apui în cătuşe la secţie. E normal să te aresteze, dar defapt să nu te aresteze, că tu îţi conduci maşina spre secţia de poliţie? Iar ca fapt divers a apărut mama lui Becali la televizor, să fie oare situaţia disperată sau e doar un joc pentru ecran?

Ofertă Orange: cartele PrePay gratis

Orange lansează cartela SIM gratuită Orange PrePay prin comanda online. Cartelele PrePay comandate pe Internet sunt livrate gratuit la domiciliul clientului, iar la activare clientul primește gratuit 10 minute și 10 mesaje scrise în rețea. Pentru fiecare euro reîncărcat clienții primesc și un extra bonus de 10 minute și 10 mesaje scrise în rețea.
Comandă gratis aici

Vodafone ne pregătește o surpriză?

La obiect

Efectul produselor eco?

Am auzit la știri cum că Combinatul producător de îngrășăminte chimice Azomures din Târgu Mureș va trimite în șomaj tehnic circa sase sute de angajati, iar că 2500 de angajati au fost în somaj tehnic în perioada decembrie 2008 - februarie 2009 ca urmare a lipsei de comenzi.

Să fie lipsa de comenzi din cauza crizei sau a valului eco care ne-a cuprins pe toţi? Am reuşit oare o aşa trecere masivă de la îngrăşămintele chimice la cele organice?

Pe scurt:

Lansare lapte ecologic

Prima bancă de celule stem din București

Industria auto pe râpă

Ne-am ajuns, deci mai ușor cu angajările

Cum se creşte venitul ţării?

Evident prin accize si taxe, ca altfel e imposibil. "Economia care duduie" dupa cum afirma Tariceanu nu aduce suficienti bani, asa ca guvernantii se orienteaza spre cea mai simpla metoda: taxele.

Citesc cu stupoare cum Boc e mandru ca veniturile din accizele de la tigari si alcool care tocmai s-au marit vor creste subtantial veniturile la bugetul de stat. Ii dau dreptate, sigur vor creste veniturile, dar vor saracii cetatenii. In loc sa imbogatesti cetatenii, tu "sugi" mai multi bani de pe ei, ca doar da-i dracu pe toti.

Sunt ferm convins ca voi ajunge in vremurile cand puneam cheta pentru un pachet de tigari, cand reuseam sa imi salvez pofta de nicotina prin cumpararea unui pachet mic de tigari. Ne-au scos si pachetul mic, din diferite motive pe care doar ei le inteleg, ne scumpesc tigarile, le vor aduce la acelasi pret cu cele din occident, ca doar la taxe ne comparam cu ei, nu-i asa? In curand ne vor lua si viata!

Daca as avea salariul unui neamt nu m-ar deranja sa imi puna pachetul la 3 euro, mi-as permite, dar asa la bursa de student pe care nu o mai am de 2 milioane ma voi duce dracului. Oricum ma duc, folosesc acesta expresie tot mai des, probabil o fi un semn ca voi claca definitiv.

Ma mai intreb cu spiritul meu visator eminescian la cat se va ajunge sa platesc pentru 50 de jack in cluburile de fite pe care o data la 2 luni ajung sa le fregventez, nu de alta, dar parca as vrea sa ma simt si eu cateodata patron.

Tot ma intreb, tot ma judec si tot ma framant, cred ca ar trebui sa fac ceva, sa produc un leu, nu sa traiesc dupa spinarea parintilor asa cum multora ne place si de altfel cum scoala nu ne da de ales. O sa neglizez scoala pentru a-mi lua un job nenorocit sau o sa reduc din cheltuieli, o sa las pauza intre distractii si vicii asa cum las pauza intre ideile din post.

Unde vom ajunge oare? Unde ne va purta oare demagogia politicienilor? Chiar nu vor sa revina in lumea reala?