Retezat 2010: cazare, trasee, sfaturi si opinii

Si iata ca a venit ziua plecarii in muntii Retezat. O minunatie a naturii, un parc national protejat.
A fost prima incursiune, prima aventura in muntii Retezat. Povesti am auzit prea multe si mi-am dorit sa vad cu ochii mei.

Am mers pe traseul Arad-Deva-Hateg. Din Hateg am luat-o spre cabana Carnic, prin sate uitate de lume, dar cu una, doua vile dementiale. Drumul e bun, iar chiar la urcarea in muntii Retezat se toarna mixtura asfaltica. Pentru cei cunoscatori.... s-a trecut de pod cu mixtura. Atentie la viteza, sa nu se plonjeze.

Am ajuns la cabana Carnic pe drumul forestier batut de atata lume. Acolo am fost intampinati de cabanier, un vechi prieten al camarazilor. Am descarcat masina de rucsace, ne-am pregatit bocancii in picioare si am avut norocul chior ca tractorul de la cabana Pietrele sa urce inapoi. Cabanierul de la Carnic, om de 10, a vorbit cu soferul si am rezolvat sa ne putem ruscacele in remorca si sa ni le urce.

Asa ca... am pornit fara stres, doar cu o sticla de apa spre cabana Pietrele pe traseul de 1 ora si un pic. Ne-am dus linistiti, mai ales ca eram 3 novici. Am evitat scurtaturile pentru siguranta si urcus lin. Pe traseu ne-am intalnit cu o groaza de turisti amabili care ne salutau pe fiecare.

Am dat de apa de izvor, rece si curata. Bucurie! Am facut 1 pauza de 2 tigari c-am pe la mijlocul traseului si intr-un final am ajuns. Tractorul era deja acolo, bagajele in remorca. Ne-am pus la masele de langa cabana Pietrele, am scos mancarea si am dat atacul. Dupa ce ne-am potolit foamea am luat cheia de la camera si ne-am cazat.

Conditiile de cazare sunt foarte bune: asternuturi curate, geamuri etanse, mocheta lux, paturi drepte si saltele odihnitoare.

O parte din noi au pornit pe traseu, pana la lacul Stanisoara, iar o parte au ramas la socializare si la un ceai cu rom. Ne-am imprietenit cu un cuplu de nemti si cu un cuplu din Brasov. Ne-am distrat de minune. Engleza se vorbea fluent, dar limba germana scartaita. Toti care au venit la cabana Pietrele, sa manance, sa se odihneasca, sa stea efectiv, au fost foarte politicosi si am ramas placut surprins.

De retinut ca mancarea e foarte buna si la un pret decent. La fel si bautura.

A doua zi am pornit la ora 9 spre varful Retezat. Am trecut pe la cabana Gentiana si am urcat pe Saua Bucurei. Am zabovit 1 ora, in timp ce am mancat, socializat, privit spre lacul Bucura, unde erau peste 30 de corturi, numarate de la inaltime.

Am inceput urcusul spre varful Bucura, iar de acolo am luat-o spre vf Retezat, pe un traseu nasol daca ai rau de inaltime, pe langa creata. In drepta stanca, iar in stanga prapastie, hău. Cu o mini criza de panica am reusit sa ajung pana la baza varfului. Acolo m-am aruncat pe iarba, mi-am tras cateva palmi de incurajare, m-am contrat cu un prieten si am decis sa urc si eu pe varf.

Initial am zis ca o iau pe Saua Retezatului si ma intorc la cabana, fiindca m-am temut ca e periculos ca si traseul de la Bucura spre vf Retezat.

Eh.. am inceput urcarea, marcajul indica jumatate de ora pana sus, dar mi s-a parut o vesnicie. Ajunsi sus, ne-am tinut cat mai departe de pancarda sustinuta de 2 tevi care indica vf Retezat, pentru ca erau incarcate static si faceau un zgomot demn de film horror. Deasupra fulgera si norii se pregateau sa se sparga.

De prost gust mi s-a parut un steag maghiar prins de stalpi.

Am mancat pe varf, am facut 2 poze si ne-am decis sa ne intoarcem pe Saua Retezatului din cauza ca ploaia a inceput si pietrele erau alunecoase(traseul initial era spre varful Lolaia)

Saua a fost usor de coborat in ciuda pietrelor alunecoase, iar lacul Stanisoara a fost mirif, peisajul de jos vazut in sus mi s-a parut mai superb decat cel de sus vazut in jos. Acolo am zabovit 15 minute pana a pornit iarasi ploaia, iar urmatoarea destinatie a fost Cabana Pietrele printre snepeni si padure.

Caii erau in vale, zburdau prin ploaie, peisajul fabulos, ploaia cadea, am avut parte de trairi interioare puternice.

Dupa multe ore de traseu am ajuns la cabana. O baie in rau obligatorie si ceaiul cu rom bine meritat.

...

La intoarcerea spre casa am trecut pe la Hunedoara, sa vedem castelul Corvinilor. Am ramas dezamagit de organizare si de restrictiile impuse privind vizita. Turism turism... dar fara un POS la caserie se poate? Plin de turisti straini, bravo lor si rusine noua fiindca nu le oferim conditiile optime pentru a lasa cat mai multi bani in tara.

Pe drum am mai prins o ploaie torentiala, cu piatra evident si intr-un final nedorit am ajuns acasa.

Must have pe traseu: prieteni, pelerina, apa, ciocolata, energizante, tigari, tricou de schimb, bluza, eventual o sapca.

A meritat. Poate si altadata.
...