Pledoarie pentru imposibil la miez de noapte

Hm. Era dupa miezul noptii si ne situam in bucatarie. Tu pe scaun cu plapuma pe tine, iar eu cu fundul pe mobila si cu picioarele pe calorifer. Ne uitam la lumina de afara si discutam. Eram captivat de cata atentie imi acordai si m-am lasat prada privirii tale incat am uitat subiectul discutii. M-ai iertat razand. Hm. Rasul tau... Eram euforic.
Ce bogat eram si ce sarac sunt acum. Te-am avut si ti-am dat drumul.
Regretele nu isi mai au rostul in viata reala, decat in basme si povesti, dar le vad totusi rostul.
Si nu pentru a jeli sau a te face sa te simti de rahat ci pentru a-ti aminti ca ai gresit, ai pierdut sau ai facut ceva nepotrivit in trecutul tau.

Eram pe atunci ca si lumina. Credeam ca pot calatori mai repede decat orice altceva, dar m-am inselat. Oricat de repede am calatori o sa descoperim ca intunericul a ajuns intotdeauna primul si asteapta.

As da vina pe dragoste, caci dragostea nu simte durere, nu se gandeste la problemele sale, incearca ceea ce e peste puterile sale, pledeaza pentru imposibil pentru ca ea gandeste ca toate acestea sunt legi pentru ea insasi si ca toate lucrurile sunt posibile.

As mai putea baga din top, dar sunt fara vlaga si ce rost mai cand timpul a trecut?

Asa ca raman cu lumina de afara, care inca lumineaza inauntru, iar ea va lumina locul nostru indiferent daca suntem sau nu acolo. Are un singur scop si nu reuseste sa il piarda, dar cand il va pierde totusi, va fi pe vecie pentru ca nici ea nu va mai fi.

Foarte confuz si abatut ma bucur in definitiv de amintiri, vremuri, timpuri si tinereti, zambesc, imi fac curaj si dapăn amintiri legate de noi doi.

Am fost frumosi. A fost bine si totusi ... pacat. Pentru ca atunci cand ai plecat pe usa am simtit cum se smulge o parte din suflet ramand un gol, iar toate lucrurile care le fac si le duc la extrem, doar doar voi umple ceva din gol, nu se valorifica in nimic. Decat fum care se disipeaza rapid, decat o lumina in ochii orbului si un sunet de vioara pentru urechea surdului.

Oricat mi-as dezlega ancorele sa zbor din realitate... tu inca ai ramas acolo.

Si ...de fapt ma bucur, pentru ca inca pitong.