Speranta poate muri prima

Se tot spune ca “lucrul in echipa” sau “viata in doi” sunt eufemisme ieftine si triste si ca viata asta, asa cum o stim, are un singur personaj: tu. Iar restul este decor si energie.

In mintea mea e o batalie, nu reusesc sa ma impac cu ideea ca lucrul in echipa inseamna defapt doar barfa si ajutor de genul "hai sa fie".

De cand am dat cu semnatura pe contractul de munca am sperat sa am un parcurs lin si de poveste, iar principiile pe care le scriam in Cv-u si in care chiar credeam (team player, interpersonal skills etc) vor deveni un crez, dar iata ca situatia curenta vrea sa mi le desfinteze.

Un lucru e clar: daca nu ai cu cine munci in echipa, daca nu se vrea a fi o echipa poti sa ai tu harul lui peste si carisma lui ion caci nu vei reusi. Se taie si se spanzura.

In mod cert nu am nimerit mediul, dar inca trag cu dintii de crezurile mele si inca mai lupt impotriva sistemului. Nu mult, doar cat mai birui.

Si daca "viata in doi" ajunge sa fie doar de film si in real life sa discutam despre ea ca si o imposibilitate inseamna ca societatea s-a denaturat pana in punctul in care merita sa piara.

Daca expresia "nu am chef" reusim sa o folosim mai des decat "buna ziua" suntem condamnati.

Si daca esti intr-un asemenea mediu, oricat ai fi tu de bun si de tare pe pozitie, intr-un final vei fi atras in gaura neagra si ti se vor anula toate ideile, vei fi anulat ca persoana. Vei prelua "nu am cheful" celorlalti, vei prelua din gandirile lor sinistre si te vei transforma intr-o persoana care uraste in loc sa iubeasca.

Si daca iubirea nu mai e la cautare, iar ura si egoismul vor triumfa va rog sa imi dati de alarma caci ma voi panica.

Inca sunt crud, inca sper si am principii. Daca lucrurile de rand, precum dragostea, lucrul in echipa, prietenia, colegialitatea isi vor schimba definitia, unde imi voi mai gasi aliat?

Fapt: dezaprecierea inhiba initiativele, creativitatea, capacitatea de a lua decizii si afecteaza energia omului pana acolo unde il poate demoraliza complet.

Putem da vina pe societate si pe noi.

Dar pana atunci haideti sa lucram putin la societate, sa incercam sa o modelam, incepand cu noi.

Inca sper, inca sunt optimist ca putem fi mai buni.

Sper sa vrem.