Culmea

Sunt abonat in Timisoara la un ziar. Am probleme cu livrarea lui, in sensul ca imi vine in posta de la bloc cu zile intarziere. Am facut o reclamatie la posta, le-am scris si celor de la ziar problema mea, ei m-au anuntat ca au sunat la posta si au lamurit situatia, iar de atunci nu imi mai vine nici un ziar.

Ale tinereţii valuri...

Nopțile nu îmi mai ajung, patul e prea primitor, salteaua se mulează perfect, iau somn instant, uit să mă mai trezesc, parcă nu ar fi nici o problemă, dar totuși e.

Te trezești, te uiți pe geam, vezi că plouă, te arunci din nou în pat, ai o scuza să nu faci nimic. Cum rămâne până la urmă cu mine? Fug de realitate câteodată, mă ascund de ea prin somn, am impresia că inconștienta dată de somn mă scapă de problemele zilnice, îmi creez falsa impresie că pot scăpa de probleme prin somn.

Am început să iau atitudine, să îmi pun ordine în gânduri, să văd până la urmă ce o fac cu mine, cu viaţa mea, ce se va alege de mine. Fuga de responsabilități nu aduce nimic bun, doar te aglomerezi și te-afunzi.

Te-afunzi în întuneric, fiinţă solitară
Şi bezna cea adâncă te va acoperi
Şi timpul trece iute, căci viaţa e fugară,
Iar tu în noaptea-adâncă ai vrea să fie zi –
Dar totu-i întuneric, fiinţă solitară…

Te-nnăbuşi şi suflarea ta caldă se va stânge
Şi-o stea strălucitoare din ceruri va pieri,
Iar soarta nemiloasă pe tine te va frânge
Şi tu nicicând pe dânsa nu o vei birui –
Curând, curând suflarea ta caldă se va stânge…

Prăpastia ce te-nghite e tot mai nemiloasă,
Iar tu, deşi ai viaţă, un mort eşti printre vii ;
De ai crezut vreodată că viaţa e frumoasă,
Plăteşte-acum tributul şi sclavul ei să fii –
Genunea ce te-nghite e tot mai nemiloasă…

Cobori în bezna nopţii, fugară strălucire,
Un braţ hain te-mpinge şi te va doborî,
Iar tu cu paşi himerici te-ndrepţi spre izbăvire
Şi-n pacea cea eternă curând vei coborî –
Te stânge bezna nopţii, fugară strălucire…


(Filip Militeanu- Treptele tinereţii)

Haos

Examenele vin zilnic, proiectele se aproprie de data limita, intr-un final le voi rezolva.

Cu aceasta ocazie va anunt ca activitatea de pe blog o voi reduce.

Daca vreti sa fiti la curent, nu uitati ca aveti posibilitatile de abonare sus in dreapta.

Va doresc succes!

Visuri

Cu un ochi deschis, cu celalalt inchis, visez cum imi cad examenele, cum ma suna colegii si sa ma anunta ca am cazut, ma trezesc constient cumva ca am picat, beau apa, ma culc la loc, visul continua. Imi suna telefonul si ma trezesc de tot. Sunt agitat, chiar am picat? Ma uit prin telefon la apeluri preluate, imi dau seama ca nu se poate, doar am visat. Visurile imi par acum atat de reale, incat nu imi mai vine sa ma culc.

Visurile mele devin o gluma nemiloasa. Ma chinuie.
Pana si in visurile mele sunt un idiot care stie ca e pe punctul sa revina la realitate.Daca as putea evita somnul, dar nu pot...Incerc sa-mi impun ce sa visez, incerc sa visez ca zbor, ceva liber, nu reusesc niciodata.

Concursul se prelungeşte


Concursul se prelungește cu 20 de zile.
Dacă numărul participanților nu va crește consistent încât o votare să fie necesară, alegerea câștigătorului îmi va aparține.

Iată şi camera web promisă ca premiu.

Calitate? Din părţi


Aşa arată un tricou cumpărat de la Takko la a doua spălare.
Reușim oare să mai avem parte de calitate?

Eu cu mine...

Acasa esti acolo unde inima ti se opreste. Sustin aceasta fraza, iar punandu-ma in fata oglinzii constat ca inima nu mi s-a oprit. Inca nu sunt acasa, inca nu ma simt acasa, nu ma simt acasa nici in Arad, nici in Curtici, nici in Timisoara. Daca mergem pe ideea ca substantivul “acasa” se poate lua si in sens metaforic, atunci toata situatia se transforma.

Suna poetic daca citesti cu atentie premisa postului si te intrebi daca e bine sa ne situam si sa ne analizam intr-o cosmogonie, in care te pui fata in fata cu reactiunea si te intrebi daca acolo iti e locul, daca acolo iti gasesti linistea. Chiar daca traim intr-o perioada a stresului, a timpului limitat, consider ca e bine sa iti faci timp pentru limpezirea gandurilor, pentru un minut de eu cu mine, la final ce e mai important in viata decat tu, ca individ? Sigur ca suntem intr-o fuga continua, intr-un maraton, nu mai avem timp nici sa socializam asa cum ar trebui, dar putem...

Nu sunt inca acasa, inima nu mi s-a oprit, inca nu am gasit locul in care ma simt bine. Am gasit doar momente, doar fractiuni dintr-o actiune in care ma simt impacat, cu inima oprita, cu timpul de partea mea, cu mine insumi.

Acasa pentru mine nu mai inseamna domiciliu, nu mai inseamna un loc in spatiu, inseamna o stare de implinire ca individ, cand stii sau ai cel putin impresia ca nu esti degeaba si chiar daca ai fi te ai pe tine, bun sau rau, esti tu si poti fi impacat cu tine. E momentul de relaxare totala, e momentul in care zambesti din senin fara nici un motiv aparent, e momentul in care fredonezi versurile preferate, e momentul in care mergi pe strada si toti din jur parca dispar, esti tu cu universul, e momentul cand te simti bine in pielea ta, cand reusesti sa te integrezi in peisaj.

Fiecare are momentele lui, fiecare se simte viu in felul lui, fiecare vede si simte lucrurile in felul lui, fiecare isi da seama ca unele lucruri doar pur si simplu exista. Nu toti gasim raspunsurile la intrebarile din interior, dar tuturor inima ni se poate oprii undeva, langa cineva, candva, fie doar pentru un moment, fie pentru o eternitate.

Final de săptămână

Cafeaua facuta cu filtrul de 30 lei din market e tot mai proasta pe zi ce trece, tigarile care mi le permit la prima cana de cafea sunt tot mai putine, marca tigarilor fumate evolueaza in functie de cursul salariul parintilor - rezultate scolare obtinute.

Ora de trezire se aproprie de normal, weekendul ma asteapta, cursurile sunt deja in ghiozdan, parintii isi asteapta fiul nerabdatori.

Plec spre Curtici, plec spre casa, plec, sper cu aerul conditionat din tren pornit.

Va doresc un weekend excelent!

Eu si modelingul

Mi s-a intamplat prin toamna, dupa ce am inceput facultatea. Mergeam prin centrul Timisoarei linistit si ma abordeaza o tipa cu un plian in mana. Imi explica ca e de la agentia X de modeling si ca se fac inscrieri la agentie pentru o eventuala colaborare cu firme, fie pentru reclame la diferite articole, fie pentru prezentari sau diverse activitati. Dupa ce iti vorbeste frumos te convinge sa urci la sediul lor sa completezi un chestionar cu optiunile tale.

Acolo te intampina o alta domnisoara foarte prezentabila, intr-un spatiu amenajat, cu afise, postere, sigle, embleme,un studio improvizat, ce mai.. aproape de o agentie de modeling. Esti luat frumos la intrebari, pui intrebari, ti se raspunde frumos, ti se prezinta avantaje, esti asigurat ca o sa ai de lucru daca te inscrii si intr-un final iti spune de taxa de inscriere de 70 de lei care ar asigura promovarea ta si telefoanele care se dau pentru tine. Esti indemnat sa platesti macar jumate acuma si jumate cand vei veni la un interviu cu directoarea agentiei. Am platit 40 de lei, am primit si bon de casa, mi s-a facut o poza asa sec pe hol, mi-au trantit poza pe situl lor si am plecat.

Dupa o saptamana ma prezint la intalnire cu doamna directoare. Platesc restul sumei, bon din parti, doar o iscalitura pe o foaie cum ca as fi okey si in timp ce astept sa intru in biroul directoarei observ cum blonda de la secretariat arunca foaia pe care m-a iscalit la gunoi. De aici as intelege ca aia 40 de lei chiar erau taxa de inscriere, iar restu 30 pentru ei neimpozabili.

Intru in birou, o conversatie foarta placuta si deschisa, mi se inmaneaza un model de contract de colaborare de profesionisti de vreo 4 pagini. Ma uit sumar peste el, parea in regula, din pacate m-au refuzat cand l-am cerut acasa pentru o studiere amanuntita. Costa in jur de 1200 de euro toata treaba cu trecerea mea la profesionist, iar 300 de euro trebuia sa suport eu, restul fiindu-mi suportat de firma. Mi s-a explicat ca in banii aia sunt incluse sedintele foto, cataloagele cu poze,hair stylistul, tipa de la machiaj, telefoanele, pliantele si mai stiu eu ce modalitati de promovare au ei.

Mi s-a propus un termen de 1 saptamana pentru aducerea unui avans, am refuzat si s-a ajuns la 3 saptamani pentru un avans urmand ca la avans sa semnez contractul si sa ma apuc de treaba sau mai bine zis agentia sa se apuce de treaba promovandu-ma. Mi s-a oferit o carte de vizita si mi s-a spus ca voi if sunat pentru alte confirmari si detalii.

Evident ca nu am platit acea suma de bani, evident ca nu am mai fost sunat de doamna directoare de promovare sa vin sa semnez contractul, dar am fost chemat la o sedinta cu 3 poze pentru a fi inclus intr-un catalog de promovare. Ajuns acolo la ora stabilita, sala plina de lume, de la frumosi la jegosi. Am intrat pe rand in studio, ne-au dat cu fond de ten asa in graba, am luat 3 pozitii si a patra cu o foaie in dreptul capului ca la puscarie cu numele meu.

Au imortalizat fraierul.

Ni s-a spus tuturor ca o sa fim sunati in cazul unui contract de publicitate si o sa mai fim sunati atunci cand se va deschide cursul de modeling la care vom putea participa gratuit fiind deja inscrisi la agentie.

Aha! Ia de aici!

La concluzie pot sa aduc ca argument faptul ca pe situl principal al agentiei nici nu figura sediul din Timisoara. Nu am mai fost contactat de nimeni, pe situl lor am doar o poza penibila, in final am ramas doar fiul ploii.

Am blog, dar n-am un leu

S-a discutat intens pe forumuri si pe blogurile personale problema monetizarii, problema profitului dintr-un blog personal. Concluzia vine de la sine: ai nevoie de trafic.

Cand esti mic nu ai multe variante. Serviciile de afiliere sunt deja exploatate de blogerii mari, adsensul e incet, neogenul se lanseaza incet, ofertele pentru bannere nu vin, asa ca o sa incerc sa scriu posturi platite prin intermediul BPP. Daca lucrurile vor fi asa cum se explica pe site atunci un venit ar fi asigurat. Sunt optimist.

Si pentru ca nu am gasit in search-ul meu rezultate concrete ale blogerilor inscrisi in acest program in mod cert voi reveni cu viitoarele concluzii.

Ce faci când îţi taie curentul?

Te trezesti bezmetic, mergi in baie, aprinzi becul, nici o lumina. Iti vezi linistit in continuare de treaba ta. Te pregatesti, iesi din bloc nu inainte de a verifica cutia postala. Acolo te asteapta o instiintare ca ti-au taiat curentul si motivul cum ca ai fi in evidentele de rau platnici, adica esti restantier. Te intorci in apartament, cauti printre facturile Enel un numar de telefon pentru informatii si incepi sa suni. Dupa insistente, iti raspunde operatorul, ii expui situatia, te lamureste si iei atitudine.

Iti arunci mancarea din frigider, cu exceptia cremvurstilor care rezista pana seara, iti aprinzi laptopul ca inca mai ai baterie, intri pe net, te logezi in home bank si studiezi situatia. Da, banii nu au ajuns in contul Enel, deci esti deconectat motivat. Te scarpini in cap si recitesti procesul verbal de deconectare in care vezi scris mic ca ti s-a emis si un preaviz cu numarul cutare. Iti aprinzi o tigara, iti ridici picioarele pe masa, tragi un fum si analizezi.

Fie te saboteaza vecinii, ca doar nu ai lacat normal, fie postasul nu ti-a adus preavizul, fie nu a iesit din cladirea Enel. Scandal nu poti face, situatia nu o poti remedia, explicatii concrete nu poti cere, iti pierzi timpul asa ca incepi sa aduni suma de bani datorata de prin portofel si de pe la prieteni.

Esti informat dupa indrumarile primite la telefon de la operatorul Enel, stii ce te asteapta, asa ca iti iei inima in dinti si pleci la ghiseul din zona. Salutul colocvial, plata aferenta a facturii restante plus plata taxei de deconectare de 29 lei, faci coada la alt ghiseu, la ghiseul cu problemele contractuale unde stai la rand 20 de minute pentru ca domnul din fata ta e foarte indecis si nu stie exact ce vrea. Ii inmanezi facturile achitate, te verifica in calculator, tasteaza 2 minute, merge in spate si iti vine cu o foaie A4, mai precis o fisa de calcul a garantiei, in ea gasind indexuri, kwh si inca o suma pe care o ai de plata. Plata se face la Cec.

Asa ca iesi din caserie, te intrepti spre cec, unde stiai ca se afla sigur. Ajungi acolo, e in renovare, o foaie lipita in geam te anunta unde e cea mai apropiata agentie. Ajungi si acolo, gasesti un ghiseul liber, ii dai fisa de calcul a garantiei, functionara iti da o pagina A4 de completat. Reusesti, cu indrumare, sa o completezi. Inmanezi buletinul impreuna cu foile aferente si dupa 5 minute de tastare in calculator, 3 semnaturi, mai primesti un fel de bon de plata cu care mergi la alt ghiseu, la ghiseul caserie, unde dupa ce predai bonul ti se fac 2 chitante, mai precis 2 recipise de consemnare. Semnezi si acolo de 2 ori, dai banii si ai plecat. Dupa minute bune pierdute prin cec te indrepti spre caseria Enel de unde ai luat fisa de calcul a garantiei.

Ii prezinti recipisa, se pastreaza originalul arunci cu niste semnaturi pe un act aditional la contractul de furnizare a energiei electrice, se stampileaza actele si esti liber. Conectarea ti se face a doua zi dupa masa, ca doar dimineata se fac deconectarile. Apare si curentul, esti multumit ca ti-ai complicat viata.

Morala: plateste direct la caserie daca esti aiurit si la timp

Optimistul din cimitir

Ambitios cum ma stiam, am pornit la drum. Nu a durat mult si elanul mi s-a taiat. Zidul a fost in fata, ma astepta. Am repornit, am mers, elanul mi s-a taiat iar. Un nou zid ma astepta, putin mai mare. Ma ridic, ma uit peste umar, nu cuget decat 2 secunde si pornesc. Dinou elanul mi s-a taiat, inertia ce ma mai duce, dar am dat de o groapa. Am cazut in ea.

In ulima perioada mi s-au intamplat tot felul de lucruri, am avut parte de diferite situatii stranii cu dialoguri nicidecum concise, de fapte intarite de argumente care desi la prima vedere par false, intr-un moment de cugetare realizezi ca au pornit de undeva, ca sunt bazate pe ceva, orice lucru spus, orice caracteristica facuta, la ironie sau nu, asortata sau nu, isi are originea din trecut, in diversele actiuni sau activitati avute.

Doar in momentele grele iti revizuiesti cu o seriozitate maxima comportamentul, ambitiile si, cel mai important, situatia curenta, cu care vii si te plasezi in cubul societatii, in puzzleul vietii. E dificil sa aduci fetele unui cub sub aceeasi culoare, macar o fata daca reusesti e bine, tot la fel e dificil sa iti aduci toate gandurile, situatiile, planurile si sperantele pe aceeasi axa si nu orice axa, o axa a armoniei, o traiectorie a culorii predominante, a starii generale de implinire si a sentimentului de drum liber.

Te poti situa pe o cale ferata, iar tu o locomotiva, care trage dupa ea sperantele tale, amitirile, trecutul, ambitiile, nevoile si strabati kilometrii intregi, treci de un semnal, de alt semnal, tot timpul ai verde si linia e buna, terasamentul solid, nu te scutura, nu deraiezi, macazele te lasa sa treci pe o alta linie cu toate vagoanele, te lasa sa revii pe linia initiala, kilometrii de linie ferata care nu se sfarsesc, tot timpul vor fi sub rotile tale si te vor ghida, iar incarcatura trasa dupa tine va fi tot timpul acolo, nu va fi aruncata de pe sine, nu va deraia la vreun macaz, nu vei fi nevoit sa lasi un vagon in reperatii, totul se uzeaza armonios, toate se petrece asa cum ar trebui, iar cand locomotiva este scoasa din functie vagoanele inca pot ramane pe sina, dar vor fi retrase si ele pentru ca doar impreuna vor forma un intreg, intregul format putand fi persoana ta, a mea, a fiecaruia, alaturi de vagoanele proprii, vagoane care in fiecare statie se vor ocupa cu ceva, de cineva.

Ma pot compara cu un copil in parc care a ramas fara minge si desi o cauta cu disperare nu o gaseste. Totodata copilul ramane singur in parc, iar norii de furtuna acopera cerul, razele soarelui nu mai pot patrunde si o lumina sumbra acopera parcul. Iar eu acolo, copil mic, fara mingea lui, singurel si cu nimeni in jur, ma asez pe o banca si ploaia incepe. Ma ridic si ma uit spre cer, observ norii negri, nervosi, care se descarca prin ploaie, o ploaie torentiala de toamna. Totul e vestejit si umed, calci in mocirla sau in balti, ploaia nu se mai termina si tu esti tot singur in parc fara nici o protectie si cineva alaturi. Poate daca aveam mingea as fi prins curaj, poate daca o aveam era mai bine, dar asa astept, pe cineva, pe tutore sa vina sa ma ia, sa ma stranga in brate si sa ma protejeze de ploaie care deja m-a facut leoarca. Asa astept acum ceva, astept ca cineva sau ceva sa imi vina in ajutor, sa nu mai fiu batjocorit de ploaie, sa fiu protejat si bine, peisajul macabru a parcului abandonat in vijelie sa dispara, razele soarelui sa repatrunda printre copaci si nori, totul sa fie armonios si vesel.

Si cum sunt eu, poate mai sunt altii, aflati in asteptare, asteptarea care ne conduce spre ganduri optimiste, ne tine vie speranta de mai bine, dar precum asteptarea e strans legata de timp, la fel sunt si sansele de a iesi din impas proportionale. De ce astept, te intrebi, de ce nu fac ceva, de ce nu fug din parcul acela, de ce trebuie sa stau in ploaie si sa plang, de ce astept ajutor si de ce nu iau atitudine, raspunsul e foarte simplu: mi-am pierdut reactiile, rationamentul, sunt undeva in trecut, conexiunile nu le mai pot face, nu mai am energie fizica si nici psihica sa fac ceva, nu pot fugi din ploaie pentru ca sunt impietrit.

Am fost impietric de evenimentele petrecute candva, m-a impietrit norocul orb pe care il am si m-am impietrit singur pentru ca nu mai am incredere in mine. Sunt ca un mort, sunt un zombi care traieste prin fragmente din trecut, sunt un mort pentru care viitorul nu mai vine de la sine, un mort care asteapta invierea, asteapta suflarea, isi asteapta sufletul sa ii ridice trupul, sunt o stanca, sunt o statuie, sunt un om blocat, probabil blocat in vise, pentru ca doar acolo sunt fericit si doar in vise cineva imi vine in ajutor. Sunt pierdut in visare si nu ma mai pot trezi, sunt optimistul din cimitir.

Eu cu mine....

Articol scris de Andreia:

Fiecare dintre noi are momente cand pur si simplu se deconecteaza de lumea asta a haosului in care traim; fie mergand pe strada, fie ca ne cautam un loc anume de liniste, fie, intamplator, fara sa ne dam seama.

Iesi de la scoala cu 1000 de ganduri cu lucruri ce te asteapta acasa sau in locul spre care te indrepti. Ajungi la un semafor si vezi o biata batrana certandu-se in disparare cu domnul politist care tocmai ii daduse o amenda pentru ca trecuse pe culoarea rosie a semaforului. Si atunci , te intrebi….oare e corecta lumea asta?! De ce unei batrane care poate abia se descurca cu cativa leisori pe luna i se da imediat si fara alte discutii si targuieli o amenda, care nu e tocmai minora, pentru o fapta care nu poate fi considerata o incalcare a legii majora, si acelor oameni care omoara si violeaza si chinuie atata lume nevinovata, li se da, de multe ori, o sentinta minima pentru fapta comisa?!

Si mergi mai departe gandindu-te la situatia la care tocmai ai fost martor si tot mai infundat in ganduri,si ganduri….pana cand, dintr-o data, nu mai auzi decat cate un zgomot al claxonului masinilor ce trec pe langa tine sau al unor sunete amestecate,a unor glasuri si fara sa iti dai seama esti cuprins intr-o lumea a ta, o lume a gandurilor tale.

Te uiti in stranga, te uiti in dreapta, ca un bezmetic care nu face parte din acel peisaj si atunci incepe!!!….incepe “pierderea constiintei”(cum le spun eu acelor momente).Tot felul de amestecuri de ganduri fara rost si fara un scop anume,o amestecatura de idiotenii, dar care, in acele momente de deconectare, reprezinta un fel de liniste.De ce liniste? Nici eu nu stiu….desi toate gandurile se aduna si ar trebui sa fie o harababura in cap, eu ma linistesc…ma simt rupta de realitate,simt ca plutesc, simt ca doar eu exist si tot ce ma inconjoara e o pata de culoare sau ma imaginez intr-o alta lume,o lumea creata de mine, asa cum o vreau eu.

Visator, mergi asa pana te apropii de destinatie. Cu cateva clipe inainte sa ajungi, toata lumea acea linistitoare si plina de visare, acea ceata a bezmeticului devine tot mai clara. Zgomotele devin mai intense, gandurile tot mai rare, si la un moment dat…te-ai trezit….si parca uiti de acea clipa de deconectare, de liniste si iti continui rutina de zi cu zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum tot ar fi la locul lui, acolo, asa cum trebuie.

De la sate citire: agricultură

Din peisajul românesc fac parte omul cu vaca alături de copilul în părădăici (roşii, tomate), verde în palme şi roşu la ochi de la atâtea stimulente. Omul cu vaca pe marginea şanţului reprezintă cel mai bine imaginea agriculturii româneşti. Defapt ne putem imagina o sumedenie de situaţii, de acţiunii, de tablouri care ar concentra spre o formă ideală productivitatea românească. Imaginea din tablouri la propriu cu ţăranii îmbrăcaţi în straie populare care încărcau în căruţele trase de boi fân, nu e mult schimbată în sens, doar contextul ce face diferenţa, conjuctura tehnologiei.

Sunt sătul de muncă fără rezultate, de muncă doar pentru a fi, suntem într-un sistem de producţie arhaic, timpul nu mai contează, raportul timp/rezultate îl uităm, trecem cu vederea că muncim prost, că risipim timpul, ne prostituăm prin muncă pentru că suntem îndoctrinaţi, ne complacem în frică de nou şi în primitivism.

Sunt frustrat şi mie scârbă, sunt atins şi marcat, sunt răsfăţat şi nedorit, dar agricultura lipseşte!