Retrospectivă viaţă cămin

Imi aduc aminte viata de camin de anul trecut, eram boboc, proaspat absolvent al liceului, plin de speranta, optimism si impulsionat de povestile auzite despre viata in camine si libertatea din facultatea. Eram pe val, am ajuns printr-un noroc sa stau in camera cu un prieten din Curtici, fost coleg de generala, cu 3 fosti colegi de liceu de-ai lui si cu un tip din Drobeta.
Am ajuns in caminul 2mv, la 10 minute de complex, la 2 minute de facultate, la o vesnicie de trai decent si mai rau camin de baieti. Singurele fete din camin erau prietenele unor vecini sau femeile de servici. Izolare totala, oameni de tot felul, nimic decent, putini cu mintea la cap, adaptare anosta.

Eram 6 intr-o camera pentru 4 oameni, cu grupul sanitar pe palier, eram inghesuiti, ca viermii intr-un mar, dar unde sunt oameni capabili si cu caracter totul poate fi placut. Dupa 1 sau 2 luni un tip pleaca in alt camin, ramanem 5, dar 6 paturi, parca altfel era aerul si parca altfel era atmosfera dupa aceea.

La inceput fiecare mai primea vizite in camin, de la fosti colegi, de la prieteni si prietene, pana la frati si surori. Incet incet, fiecare intra in paine la facultate sau in viata de zi cu zi si lucrurile s-au mai calmat. Eram 5 pusti de 20 de ani, intr-un camin de baieti, fara bani suficienti, fumatori si bautori de cafea(doar 3), dependenti de filme, muzica si viata buna. Ne-am imprietenit destul de repede, traiul ni l-am facut comun,nu ca am fi vrut, doar ca nu am avut de ales; mancam din aceiasi farfurie, de pe aceiasi foaie, imparteam salamul, tigarile si cafeaua. Eram ca o mica familie, fiecare incercam sa ne ajutam, sa reusim sa trecem peste greutatile vietii cat si cele de ordin educational.

Privind in retrospectiva, ma vad pe palier cu tigara si cafeau cum ma plangeam de traiul greu din camin, de lipsa bucuriei vizule de a avea in jur o prezenta feminina, de greutatile de acasa si evident de la scoala. Astazi imi dau seama ca nu era asa rau, era chiar destul de bine, eram o echipa organizata, o echipa sociabila pe care te puteai baza in orice moment si priceputi aproape la orice. Eram camera care avea de toate, aveam informatiile, tehnica si aveam oratoria impregnata.

Imi e dor cel mai mult de sompozionul de somn pe care il faceam in camin, de patul la limita decentei pe care puteai dormi cu zilele si de confortul termic care niciodata nu te dezamagea. Imi e dor de mirosul cafelei care ma trezea, de pachetul de tigari al colegilor si de jazon mraz care imi canta in surdina dimineata.

Ma amuz copios de momentele de lene groaznica, cand trebuia sa cobor de la etajul 4 pentru a lua paine si apa, de momentele de mituire pentru a merge altcineva in locul meu si de zilele cand fumam tigari de foi, din tutunul vecinilor, cu shakuri de proteina, hyper mass 5000. Eram niste fiare, eram vaccinati,doar foamete am tras, prin chefuri am trecut si prin momente grele la fel.

Nu mie dor insa de jegul de pe palier care ma astepta duminica seara, de jegul din toalete, de hartiile igienice imprastiate, de fecalele care dadeau pe langa wc si de boratura unora, care nu au putut sa aiba o directie fixa. Nici de cretinii de pe palier, de atitudinea unora, de scuipatul altora, de impresiile nefondate si de mirosul de vegetatie, de jeg din camerele catorva.

Eram tanar si nelinistit, eram pe val, dar mi s-a taiat elanul rapid, mi s-a taiat scurt, fara drept la replica, nu a fost ca in povesti, nu am putut nici macar sa imi imaginez ca asa ar fi putut fi, a fost bine cumva, a fost o experienta unica care si-a lasat amprentele, s-a soldat cu niste prietenii frumoase.

Finalitatea incheierii unui an in camin, implicit promovarea in anul 2 la facultatea a fost ca fiecare s-a dus unde a putut sa ii fie mai bine, fiecare a fost cu pizda masii, corect pana la urma, deoarece discrepantele intre medii erau mari si nu am fi prins un camin mai bun unde sa fim cazati toti 5.