Era o zi rara. Eram pe pace. Si eram la scoala. Un om sufletist, provenit dintr-o familie crestina, adica eu, mi-am implantat o idee de dimineata sa fac pace in interiorul meu magic cu toate natiile de romani. Deci sa nu mai critic atitudinea, actiunile si comportamentul apropriatului.

Cum in biblie scrie ca e misto sa nu ai de-a face cu semenele tau am zis sa ma mulez.

Pornind cumva si de la stralucirea tipic romaneasca de a critica, de a baga bete in roate samd mi-am zis stop caracteristicii de roman prost.

Fac pace cu toti.

Tot mishto asa cum trebuie sa fie... la un moment dat mi s-a scurtcircuitat ceva in creier, nu mai intelegeam diagramele de pe tabla si am renuntat la atentia concentrata si m-am reorganizat pe cea distributiva. Deci .. sa vedem ce se intampla prin sala.

Ma uit la colega din prima banca, imi musc limba...mmm... urata-i; si trec mai departe: ajung in randul 3, plin de baieti, vreo 5 si observ ceva alb pe sub banca: piciorul unui coleg imbracat in vesminte imaculate. Mai pe scurt: era cu piciorul scos afara din adidas.

Deci si asadar cateva remarci tipic in stilul romanesc pe care l-am reimbratisat:

1. Botezatu a explicat ca se poarta ciorapii negrii, deci necitirea presei duce la incultura.
2.Nu iti scoti picioarele afara din adidasi, doar daca esti la mata acasa.
3.Nu iti omori colegii cu martori, fa-o pe o alee intunecata sau dale foc la casa.
4.Poti sa fi moldovean, oltean, banatean, ardelean sau etc, caci printr-un simplu gest te faci varza.
5.Time is precios, youth even more ... so make peace not war!