Vorbe de duh

As mai zice cate ceva despre comportamentul in societate, despre conduita si atitudinea afisata in anumite cercuri sau situatii cheie, care necesita sau ar necesita un mulaj al personalitatii proprii in functie de personalitatile celorlalti, dar aleg sa o las balta.

Satul de lipsa de viziune, de o atentie sporita asupra lucrurilor mici cu care poti face o impresie buna si imperativ necesara unor persoane noi, ma declar primul la linia de start si chiar singurul care va fura startul.

Pas superficialitatii, gandirii obscure si de taran care inainte de a pupa o domnisoara si-a pupat vaca din grajd in semn de multumire ca ia dat 100 ml lapte.

Un nod imi sta in gat cand constat rudimentarismul in gandire sau atunci cand gandirea in perspectiva si in ansamblu lipseste cu desavarsire, desi personajul in cauza se crede admirabil.

E pacat cand nu mai poti face nimic, e bine daca ai incercat sa faci ceva si nu e de condamnat daca vrei sa fugi in urma esecului profund de reeducare sau indepartare a ruginii depuse peste coloana vertebrala a individului.

Nu sunt un model, daramite un personaj care s-a remarcat prin atitudini, fapte sau vorbe marete, dar ma consider echilibrat deci si asadar imi dau dreptul sa o iau la sanatoasa cand nu mai e nimic de facut.