La ora tarzie o ardeam pe trepti

In stilul caracteristic, noaptea tarziu ard tigarile precum nu reusesc parintii sa castige. Stateam cu Ada (my dog) si ne intrebam amandoi ce e de facut. Ei ii era foame si mie la fel. Ei ii era foame fiziologie, iar mie psihic.

Foame de o traiectorie si de o barca care sa te ia si sa te duca fix unde trebuie si iti va fi bine.

Cat timp esti in scoala e foarte bine si distractiv: mai cazi un examen, mai bei o vodka, mai faci un chef, mai inveti un curs. Ai de unde veni si ai de unde pleca.

Cand scoala ti-a dat jet in campul muncii te trezesti singurel, fara chefuri, fara vodka si fara cursuri. Cursurile trebuiau invatate, vodka pastrata pentru inmormantare si examenele promovate.

Realist dar si cu tenta de drama ma framant cat suntem de simplii. Ne nastem si murim. La final vei avea o poza pusa pe cruce, iar in functie de performantele date pe parcurs crucea va fi alba sau neagra, iar florile vor fi sau nu din abundenta.

Viata sociala, prietenie, ajutor, intelegere si buna armonie, toate acestea ar trebui sa fie in viata fiecaruia si dezvoltate, intretinute cu spor si bine gandite.

Sa aruncam cu bani in stanga si in dreapta, sa traim clipa si maine sa murim de foame, sunt doar vise porno ale unor copii crescuti in bula si cu papion la camasa de bumbac, iar bavetica la gat. Sunt si eu inclus.

Vremurile sunt tulburi, iar apele agitate. Lumea e rea si intelesul e dificil.

Foarte zbuciumat caci nu imi gasesc locul, imi iau inca un strop de optimism din stiva deja aproape goala de doze cat de cat gandite si sper sa ma redresez la timp pentru a nu esua lamentabil.

As zice doamne ajuta, dar as fi si mai ipocrit. Sunt oricum, dar cateodata ma controlez.

In schimb ma gandesc la tine si iti multumesc ca imi esti aproape.

Noapte buna draga mea!