Bebeluşul şi transportul
Am ocazia sa vad cum diferite mamici sau bunici incearca sa urce cu caruciorul in autobuzul. E logic ca fara ajutor nu reusesc, primul obstacol fiind scarile, iar al doilea inghesuiala din jurul usii. Intr-un final reusesti sa iti faci loc, dar ce faci cand ala mic incepe sa planga? Troleibuzele din Timisoara sunt dotate cu rampa pentru carucioare, cei drept manuala, insa nu am vazut niciodata ca soferul sa vina sa o scoata.
Astazi am ramas surprins cand o bunicuta avea un carucior dublu, pentru 2 copilasi. A venit si troleibuzul astepta si a reusit cu ajutor sa il urce. Era imens caruciorul, nu vreau sa ma gandesc cum si-a facut loc.
Sunt pe principiul decat sa faci copil si sa nu ii oferi toate conditiile mai bine nu fa. Poate sunt fixat pe aceasta ideea, va rog corectati-ma, dar eu nu as face un copil daca nu as putea sa ii oferi cele mai bune conditii de viata. Nu mi-as duce copilul cu autobuzul niciodata sau cel putin pana nu se ofera conditii occidentale transportului carucioarelor. Cand am fost in Monte Carlo am avut prilejul sa calatoresc cu un autobuz, care era ultra modern, in fiecare statie el se inclina pentru a face o trecere lina de la trotuar la podea, iar locurile pentru carucioare si persoane cu dezabilitati erau bine marcate si nimeni nu ocupa spatiul. Acolo mamicile se descurcau fara ajutor.
La noi e cum e... nu e grozav, dar nici rau. Ne multumim cu ce putem, suntem niste cobai pe care se fac experimente, iar pana acum am reusit sa ne descurcam, sa ne complacem in situatia actuala.
Revenind la ideea de baza, privesc cu retinere acest lucru, nu sunt de acord cu ideea de a circula cu bebelasul in autobuze etc. Daca il scoti la plimbare, plimba-l, iar daca parcul e departe cumpara o masina sau ia taxiul.
Pe principiul "fac copil chiar daca nu pot sa ii ofer conditii" ii distrugi sanatatea si copilaria.
23 martie 2009 la 23:52
Esti cam radical George :) Oamenii fac copiii chiar daca nu au bani de masina. It happens all the time :)
Si este un lucru bun ca se intampla asa. Unele dintre cele mai mari genii ale omenirii s-au nascut in familii sarace si foarte sarace. Nu vreau sa ma gandesc cum ar arata lumea daca parintii lor ar fi zis "hmm.. suntem prea saraci".
24 martie 2009 la 21:49
Hai sa iti povesteasca un viitor tatic cum sta treaba. Am masina si probabil cele mai multe drumuri le vom face cu ea. Dar o sa mergem macar odata pe saptamansi cu tramvaiul, autobuzul sau troleul, pentru ca asta face parte din educatia sa si din experientele sale de viata! Iar vis-a-vis de "nu fac copil, daca nu ii pot oferi tot", e o propstie. Copii destepti sunt cei arora le ofera parintzii cunostere si experiente variate. Nu bani. nu sute de jucarii, nu lux!!!
24 martie 2009 la 22:47
Ceea ce am vrut sa expun prin acest post e faptul ca nu inteleg de ce ti-ai duce caruciorul cu copilul in el cu autobuzul.
ce experienta poate avea copilul cand inca e in carucior? are 1 an, stie el unde se afla si care e treaba?
26 martie 2009 la 15:30
wow traim in lumi cu adevarat paralele...
Copilul nu trebuie tinut sub un clopot de sticla, el trebuie sa interactioneze cu lumea la fel ca si tine. Cat despre microbi, daca il feresti mereu, n-are cum sa isi echipeze organismul sa lupte cu ei.
Apoi, daca esti intr-un oras mare cu trafic infernal (cum e de ex. Toronto unde sunt eu) e cat se poate de indicat sa eviti condusul si sa folosesti mijloacele de transport in comun, foarte civilizate de altfel.
Cat despre carucior, mie mi se pare normal sa ma ajute lumea sa urc cu el in tramvai (aici la autobuz e platforma joasa iar la metrou sunt lifturi). E o chestiune care tine de simt civic... sau de bunul simt daca vrei.
Dar ce stiu eu, care ma plimb toata ziua cu fetita mea de 7 luni cu metroul si evit din rasputeri sa imi cumpar masina :)
26 martie 2009 la 16:00
Ai dreptate.
Sigur ca daca si in Ro am avea conditii as fi total de acord, dar sa te chinui sa urci in autobuz cu caruciorul mi se pare de-a dreptul umilitor.