Studenţie....

Ce mirare ca esti, ce bine ca sint student. Nu e o intamplare a fiintei mele, ci o necesitate. Haioasa uneori, dar de cele mai multe ori un maraton de neclaritati, multe ore de maraton de neclaritati, multe ore pierdute printre fituici si regasite prin examenele picate, profi care te tin minte pentru ca nu le-ai aplicat forumula de succes "stimate+domnule+profesor+inca cateva titluri" sau pentru ca nu ai fost pe lista celor care le-au cumparat cartile, fluctuatii bursiere, catastrofe bugetare ale parintilor la inceput de an universitar si la sfarsit de reclasificare, locuri in camin licitate etc

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt student in adevaratul sens la cuvantului. Ca pornesc spre examene cu impacarea de a fi parcurs materia macar o data si cu speranta ca voi reusi sa impusc cinci dintr-o lovitura.Ce bine ca esti, ce mirare ca as putea deveni integralist.

Statut cu deosebita incarcatura emotionala in primul an de studiu, dorinta cu care adoarme si se trezeste fiecare boboc. Ce mirare ca riscam sa cadem din dulcea studentie intr-o dulce porcarie, caci asta e gustul pe care il simt cand ajung sa analizez sistemul, sa ratacesc printre incertitudini provocate de persoane de rang inalt, dar cu carante in corectitudine sau sa ma inec in tonul prafos al secretelor de care pana nu demult ma ciocneam in salile de seminarii.

Ce mirare ca sunt, ce bine ca esti si tu!