Suntem aproape

Suntem aproape să fim luaţi de dracu. Am utilizat prea mult cred sintaxa "dracu să ne ia".
O ştire de pe Mediafax anunţă: Coreea de Nord ameninţă că va efectua un test nuclear.

Îi cred în stare şi vă anunţ că sunt pregătit!

Eşti

Ești nesimțită când îmi refuzi o cutie de Eritromicină. Nu știai că e voie să eliberezi antibiotice pentru 72 de ore? Îți era lene să te desprinzi de scaun?Suntem mai catolici decât Papa?

„Responsabilitatea farmacistului este să-i ceară mai multe amănunte pacientului despre afecţiunea de care suferă, pentru a afla dacă poate să-i elibereze medicamente pentru trei zile fără reţetă“, a spus Elena Călin, preşedinta Colegiului Farmaciştilor Dolj. Sursa:GDS

Eşti de apreciat când mă înţelegi că nu îmi doresc să iau antibiotice, dar nu am ce face pentru că imunitarul îmi este la pământ. Ar fi mai bine să stau 1 săptămână cu ceaiuri în pat, iar pe urmă tot la antibiotice să ajung? Ai fi satisfăcut intelectual doar pentru că eşti anti "antiviaţă"?

Eşti un scump când nu mă iei la miştouri pe tema unor lucruri sensibile.

Eşti cel mai bun când îţi aduci aminte că şi eu ţi-am făcut favoruri, nu doar tu mie.

Eşti pe treaba ta când susţii un lucru şi ai bazele.

Eşti penibil când insisti fără o premisă,iar tu te simţi ameninţat când te contrazic vehement.

Eşti enervant când vrei să îmi impui ceva.

Eşti fără sens când mă critici doar dintr-o singură perspectivă.

Eşti prietenul meu dacă îţi doreşti acest lucru.

Invadat

După o lună de activitate pe un site care nici nu merită să fie menționat iată ce s-a ales cu mailul. Noroc că am cântărit situaţia înainte şi am făcut un mail dedicat. Se mai adaugă mesajele primite cu rugămintea de a-i şterge din lista de prieteni pe expedietori, motivul invocat fiind spamul provocat de acţiunile mele pe site.

Concurs!

Organizez un concurs în care doritorii sunt îndemnați să scrie un post la ei pe blog despre următoarea temă:

Ce ați alege dacă ar fi să vă mutați mâine, între o insulă pustie și o zonă metropolitană?

Se porneşte de la premisa că vă aşteaptă o locuinţă şi o soldă lunară care să permită aprovizionarea în ambele cazuri. Diferenţele evident fiind semnificative.

Cerinţe:

Minim 3 argumente pro pentru varianta aleasă şi minim 2 argumente contra variantei dezagreate.
Rog un link spre blog, indiferent în ce context.
Rog adăugarea unui comentariu în acest post pentru a fi luaţi în evidenţă.

Durată şi jurizare:

28 aprilie-28 mai
La final voi alege 2 posturi care le voi supune la vot de către cititori. Voi alege situaţiile cel mai bine argumentate. Cele 2 posturi vor fi publicate pentru o mai bună lectură a cititorilor.

Deasemenea la final voi posta toate blogurile care au participat, pentru o reciprocitate a linkurilor.

Premiu: O cameră web Manta. Asigur expedierea.

Mult succes!

Cool, right?

Retrospectivă viaţă cămin

Imi aduc aminte viata de camin de anul trecut, eram boboc, proaspat absolvent al liceului, plin de speranta, optimism si impulsionat de povestile auzite despre viata in camine si libertatea din facultatea. Eram pe val, am ajuns printr-un noroc sa stau in camera cu un prieten din Curtici, fost coleg de generala, cu 3 fosti colegi de liceu de-ai lui si cu un tip din Drobeta.
Am ajuns in caminul 2mv, la 10 minute de complex, la 2 minute de facultate, la o vesnicie de trai decent si mai rau camin de baieti. Singurele fete din camin erau prietenele unor vecini sau femeile de servici. Izolare totala, oameni de tot felul, nimic decent, putini cu mintea la cap, adaptare anosta.

Eram 6 intr-o camera pentru 4 oameni, cu grupul sanitar pe palier, eram inghesuiti, ca viermii intr-un mar, dar unde sunt oameni capabili si cu caracter totul poate fi placut. Dupa 1 sau 2 luni un tip pleaca in alt camin, ramanem 5, dar 6 paturi, parca altfel era aerul si parca altfel era atmosfera dupa aceea.

La inceput fiecare mai primea vizite in camin, de la fosti colegi, de la prieteni si prietene, pana la frati si surori. Incet incet, fiecare intra in paine la facultate sau in viata de zi cu zi si lucrurile s-au mai calmat. Eram 5 pusti de 20 de ani, intr-un camin de baieti, fara bani suficienti, fumatori si bautori de cafea(doar 3), dependenti de filme, muzica si viata buna. Ne-am imprietenit destul de repede, traiul ni l-am facut comun,nu ca am fi vrut, doar ca nu am avut de ales; mancam din aceiasi farfurie, de pe aceiasi foaie, imparteam salamul, tigarile si cafeaua. Eram ca o mica familie, fiecare incercam sa ne ajutam, sa reusim sa trecem peste greutatile vietii cat si cele de ordin educational.

Privind in retrospectiva, ma vad pe palier cu tigara si cafeau cum ma plangeam de traiul greu din camin, de lipsa bucuriei vizule de a avea in jur o prezenta feminina, de greutatile de acasa si evident de la scoala. Astazi imi dau seama ca nu era asa rau, era chiar destul de bine, eram o echipa organizata, o echipa sociabila pe care te puteai baza in orice moment si priceputi aproape la orice. Eram camera care avea de toate, aveam informatiile, tehnica si aveam oratoria impregnata.

Imi e dor cel mai mult de sompozionul de somn pe care il faceam in camin, de patul la limita decentei pe care puteai dormi cu zilele si de confortul termic care niciodata nu te dezamagea. Imi e dor de mirosul cafelei care ma trezea, de pachetul de tigari al colegilor si de jazon mraz care imi canta in surdina dimineata.

Ma amuz copios de momentele de lene groaznica, cand trebuia sa cobor de la etajul 4 pentru a lua paine si apa, de momentele de mituire pentru a merge altcineva in locul meu si de zilele cand fumam tigari de foi, din tutunul vecinilor, cu shakuri de proteina, hyper mass 5000. Eram niste fiare, eram vaccinati,doar foamete am tras, prin chefuri am trecut si prin momente grele la fel.

Nu mie dor insa de jegul de pe palier care ma astepta duminica seara, de jegul din toalete, de hartiile igienice imprastiate, de fecalele care dadeau pe langa wc si de boratura unora, care nu au putut sa aiba o directie fixa. Nici de cretinii de pe palier, de atitudinea unora, de scuipatul altora, de impresiile nefondate si de mirosul de vegetatie, de jeg din camerele catorva.

Eram tanar si nelinistit, eram pe val, dar mi s-a taiat elanul rapid, mi s-a taiat scurt, fara drept la replica, nu a fost ca in povesti, nu am putut nici macar sa imi imaginez ca asa ar fi putut fi, a fost bine cumva, a fost o experienta unica care si-a lasat amprentele, s-a soldat cu niste prietenii frumoase.

Finalitatea incheierii unui an in camin, implicit promovarea in anul 2 la facultatea a fost ca fiecare s-a dus unde a putut sa ii fie mai bine, fiecare a fost cu pizda masii, corect pana la urma, deoarece discrepantele intre medii erau mari si nu am fi prins un camin mai bun unde sa fim cazati toti 5.

Aşa se vede politica de la sate

Ma dezgusta gandul ca liderii politici, fie ei la nivelul national sau local se imbogatesc intr-un an precum se ingrasa porcul. Chiar daca comparatia nu e reusita, cred ca esenta e bine inteleasa, imbogatirea se produce rapid, peste noapte uneori si cel mai terifiant, fara jena. Daca tot se fura, macar sa se fure cu cap si sa nu iasa in evidenta, sa fie baieti destepti, cum e termenul la moda, sa fie hoti inteligenti, nu badarani si tarani. Inca un lucru care cred ca e obligatoriu de luat in calcul… fa ma ceva si pentru cetateni, dute dracului de nesimtit, furi tot ce prinzi si uiti pentru ce esti ales sau delegat, esti acolo in slujba cetatenilor, esti pus sa faci ceva, sa faci multe, iar daca esti prea ocupat cu furtul sigur nu vei reusi sa faci nimic.

Fura, dar si fa ceva, fa sa fie bine, altfel incat noi sa nu ne mai preocupam ca nu se face nimic in tara sau mai exact in localitati. Stau si ma uit la astfalt, ma ingrozesc, craterele sunt imense, oare unde dracu ar trebui sa fie reprezentantul politic, ales de mine prin vot direct? Fa gibonule ceva, fa o lucrare sa reziste, sa o vad si eu, sa am mintea ocupata cu realizarile minime pe care tu mi le oferi si atunci nu ma mai preocupa faptul ca tu furi. Dar daca cotizez cu impozite, taxe si nu se face nimic, imi pun intrebari si iese urat. Iti cobor toti sfintii din ceruri, dar fara rezultate se pare, tu iti vezi in continuare de treaba ta, sa freci menta la birou sau pe ecrane, sa nu faci nimic si sa te gandesti cum sa ciordesti mai mult si eficient, ca doar ai facut si tu o scoala si ai prins ca randamentul e benefic in orice lucru.

Ciordeste ba, dar cu cap, fa si mie, ia si tie. Oricum suntem de groaza daca am ajuns chiar si la mentalitatea asta, am fi in stare sa lasam pe alesi sa fure doar daca ar face ceva pentru comnunitate. In mod normal , intr-o tara intradevar democratica si intr-un stat de drept toate ar trebui sa functioneze ca pe banda, totul sa mearga la foc automat, sa fie demarate lucrurile, totul sa fie pus cap la cap si fiecare sa se multumeasca cu putinul sau suficientul pe care il castiga.

Noi plecam de la principiul ca odata ajungi in functie incepem sa scoatem discret fonduri, fonduri destinate noua cetatenilor pentru lucrari. Inteleg ca ai frustrari, ca esti un frustrat sau un golan, dar nu mai fi bou, nu mai fura, revino pe pamant cu picioarele, nu mai fi egoist, ca doar nu ai canditat ca un reprezentant al egoismului, nu esti mister sau miss egoism, ar trebui sa fi mister sau miss responsabilitate si al sarcinilor de serviciu duse pana la bun sfarsit si corect.

Traim in tara nimanui, traim in tara tradatorilor, traim in tara unde prima gura de oxigen a fost infecta, iar pamantul este imbibat cu lamai pentru a nu-i fi greata cand ne inghite.

De la sate citire

Iubesc diminetile cand te trezesti inghetat, cand te trezesti ghemuit ca un vierme de frig, doar ti-a fost lene sa iti faci foc in teracota(asa-i pe sate), macar asa…sa se incalzeaza aerul. Te confunzi cu o fiara, ai impresia ca esti mai rezistent decat ai fi, te crezi prea bun pentru ati face foc. Sau poate esti lipsit de timp, de chef, de vlaga, iar caldura emanata de eventualul foc nu te-ar mai ajuta cu nimic, in sensul ca nu ti-ar aduce un plus de confort pentru ca tu oricum esti un nenorocit in firea ta, esti unul care nu mai are nevoie de caldura. Esti pe dracu…

Si uite ca exista dimineti cand nasul iti e infundat, gura uscata, iar picioarele inghetate. Te intrebi ce s-a intamplat de e asa frig, ori a venit dracu in camera, ca tot l-am invocat pe blog ori s-a racit afara brusc. Realizezi ca nu esti asa norocos, ci doar afara e frig. Deschizi usa de la casa, iesi in curte cu ochii intredeschisi, esti mort de somn si congelat. Te uiti pe unde calci si mergi in baie. Dai cu apa pe ochi, te uiti in oglinda, iti vine greata. Iti faci un mini review la ce ai facut cu o zi inainte, la ce ai facut in ultimul timp, mai dai un jet de apa si te impaci cu ideea inca de dimineata ca esti un nimic, doar un parazit care are un nume si o carte de identitate. In esenta povestea ta nu intereseaza pe nimeni, iar dimineata cand esti limpede ai ocazia sa bifezi si acest lucru.

Vrei sa te arunci la mancare, dar elanul ti se taie cand nu e nimic pregatit, esti nevoit sa iti dedici 15 minute din viata deja patetica unui ritual bine gandit de ati pregati micul dejun. Dupa ce iti parcurgi toate etapele incalzirii, incalzire si psihologica deasemenea, te asezi la linia de start, te pregatesti, te foiesti, iti gasesti locul si astepti. START! Ai pornit intr-o noua zi, intr-o noua aventura, in vesnicul maraton de a face ceva si/sau de a ajunge ceva..

Gata! M-am tirat!

Maine la 12 50 plec spre Arad, iar de acolo spre Curtici. O sa-mi iau sacul cu nervi si gentile cu haine si ma duc dracu spre sate. Ma duc in speranta de mai bine, ma duc sa petrec, sa ma relaxez si sa sarbatoresc sarbatoarea.

Sa ne auzim cu bine in curand!

Pierduţi în visare

Suntem si vom fi pierduti in visare, suntem si vom fi visatorii pacii, suntem si vom fi ... ce? Timpul ne preseaza sau ne lasam presati pentru ca avem impresia ca asa e normal, greutatile ne apasa pe toti, dar fiecare individ cu problemele lui, zi de zi evoluam, ajungem in alta etapa a vietii, pe alta scara mai aproape de nimic, pentru ca uitam pentru ce luptam, uitam cine suntem, uitam de noi.

Societatea ne muleaza prost, conjuctura in care traim ne muleaza prost, suntem mulati prost de tot ce e in jur pentru ca ne lasam mulati, ne lasam pentru ca suntem ocupati cu altceva, avem capul in alta parte, suntem in nori, suntem in vise. Uitam sa traim, uitam sa ne bucuram de ceva, uitam sa ne educam.

Ajugem sa fim acelasi individ zi de zi, sa ne complacem, sa ne plangem maine de greutatile de ieri si poimaine de greutatile de maine. Ne lasam daramati pe drept cateodata de orice piatra, nu reusim sa mutam piatra din fata, nu reusim sa mutam sau sa ocolim bolovanul care vine spre noi, nu reusim sa mergem mai departe.

Ne blocam, ne cicatrizam in nimic, suntem pierduti, pierduti in speranta de mai bine, in optimismul bolovanului orb si surd, doar ca e bine de stiut ca vom ramane cu speranta, doar faptele si actiunile se materializeaza, restul dispare, visul se sparge atat de usor incat nici nu iti dai seama ca tu nu mai esti in el. Uiti sa iesi din vis, uiti poate pentru ca nu vrei sau poate ca nu esti in stare, uiti sa fi pamantean, sa iti asculti vocea interioara, vocea din interiorul tau care iti spune cine esti cu adevarat.

Esti si suntem ocupati cu altceva, cu traiul zilnic, cu scoala, cu munca, cu progresul, cu orice altceva, nu zic ca e rau, doar e de la sine inteles ca suntem condamnati sa traim in epoca timpului, a secundelor pretioase si a spiritului de lider, a liderului suprem, a celui care reuseste sa se uite in urma si sa vada ca e ceva, ca a progresat, ca a facut un pas in fata.

Pierduti, uitam sa ne controlam, uitam sa ne revizuim comportamentul, uitam sa vedem daca actiunile pe care le facem ranesc pe cineva, ajungem sa nu ne mai pese de nimic, sa nu ne pese daca cel de langa noi a ramas in urma si are nevoie de ajutor, suntem altceva decat ceea ce am vrea sa fim.

Ne mulam dupa continut, ne mulam dupa probleme, ne durizam si ne etichetam pentru ca asta e de facut cand toata lumea te loveste cu cotul in goana lor dupa vanul nebunului. Nu imi place ceea ce sunt, nu imi place ceea ce esti, important e insa sa vrem sa ne facem timp sa ne evaluam, sa ne gasim macar odata intr-una din cele mai vechi conditii umane. Fiecare avem un vis, un nume si o poveste, fiecare avem o viata de trait, dar macar sa reusim sa nu o traim degeaba.

Asa straluceste lumea, asa stralucim noi!

E cool când vin sărbătorile

Imi permit sa zic ca e cool cand se aproprie o sarbatoare, totul e mirific, romanul are in adn impregnat o lene specifica, o bucurie meschina, pentru ca atunci cand e sarbatoare nu se lucreaza ci se chefuieste si evident trantoreste. Asa ca simt in aer mireasma de putoare a lenii pe care o s-o pun in aplicare odata cu sosirea vacantei. Oricum deja am inceput sa ma integrez in vacanta, in a nu face nimic, in a da cu banu in stanga si dreapta, pentru ca vin Sarbatorile Pascale, vin bani in plus si vin cadourile, vine trantoreala si mutarea resedintei in cafenele si birturi.

Nu as avea voie sa dau un procentaj referitor la numarul de persoane care sunt ca mine, dar ma screm si zic ca e un procentaj mare, un numar mare de oameni care deja fac lucruri fuserite doar doar trece mai rapid timpul si ajung sa sarbatoreasca ce o fi de sarbatorit, unii il sarbatoresc pe Hristos, iar altii sarbatoresc sarbatoarea.

Eu de cativa ani sarbatoresc sarbatoarea, sarbatoresc libertatea de care am parte in perioada sarbatorilor, sarbatoresc ca ai mei sunt ocupati cu organizarea mesei, a primii neamurilor, a plecarii in vizite pe la prieteni si a nebagarii in seama a fiului lor. Sunt in extaz cand nu imi comenteaza nimeni ca am ajuns tarziu, ca am facut aia sau cealalta, ca am stat cu orele pe o cafa si ca vin acasa afumat ca si slanina de la porc.Un motiv pentru care sunt liber ar fi ca nu vrea nimeni scandal sau ma rog discutii contradictorii in perioada sarbatorilor, se vrea a fi armonie, liniste si regasire in familie. In principiu mi se rupe in traditii, sunt indiferent (ca sa fiu mai diplomat), tot ce ma intereseaza e sa am verde la tot ce vreau sa fac si in mod normal am.

Ce ma irita insa e ca simt libertatea prea repede, ignor scoala si treburile serioase pe care ar trebui sa le fac, sunt un roman tipic, care nu mai vrea decat sa o arda aiurea, sa frece menta, sa taie frunze la caini ca si Ion. Perioada sarbatorilor ma transforma in nimic, in nimic productiv si culmea ca imi place.

Să mă duc dracu!

Vreau să dau bani, defapt sunt nevoit! Aştept 7 zile pentru un rahat de ordin de plată? Ing!!!! Ce se întâmplă?Până mai ieri eram prieteni! O să revin la vechile metode de plăți, mă distanțez de home bank, de Ing, de tot ce înseamnă bancă!

Glewp.com

Glewp.com proaspăt lansat se vrea a fi un site de socializare, un chatroom modern, în opinia mea un forum live mai şmecher, unde se poate socializa fie prin chatrooms, fie printr-o fereastră individuală de chat cu alt utilizator selectat de tine. Ideea mi se pare interesantă, dar numai cu un advertising în forță succesul va fi garantat. Glewp, "humanity online", se vrea a fi internaţional, se vrea pentru toţi utilizatorii internetului, indiferent de locaţie.

Cu ce vine diferit glewp? Cu o altă abordare a chatroomului, cu un imbold puternic, cu optimism şi cu idei noi! E şi mov! Esențial e însă că îţi poți personaliza tema, pe mine movul mă irita, dar am găsit o temă perfectă pentru liniștea vizuală a ochilor mei. În principiu se poate personaliza tot.

Mult succes le doresc inițiatorilor, să ne auzim cu bine, să ne citim live pe chatroom!

Link: www.glewp.com

Mon amour...

Vreau la Paris! Vreau din nou la Paris! Vreau în orașul luminii! Vreau în orașul simbol al Franța şi Europei! Vreau în locul unde s-a făcut istorie! Vreau să simt din nou fiori când încet încet de la orizont vedeam cum se ridică turnul Eiffel! Îmi aduc aminte cum mă apropriam încet de turn, la fiecare pas era tot mai mare, era tot mai impunător și gigant. Era un vis devenit realitate, parcă numai ieri citeam la ora de franceză despre Franța, despre Paris, despre eternul turn.

Vreau în civilizație, vreau acolo unde oamenii nu se grăbesc, unde ceasul ticăie mai rar, unde sentimentul împlinirii te găsește. Îmi plăcea să mă opresc la o terasa pe malul Senei, să comand o cafea, să o savurez cum numai eu știam mai bine, în timp ce vaporașele cu turiști treceau prin spatele meu. Bine era când vedeam pe strada oameni împliniți, chipuri fericite, doamne elegante cu domni stilați, tinerii îndrăgostiți care se sorbeau din priviri, timpul pentru ei nu era o problemă….

Aerul parizian mă îndemna la destindere, relaxare, euforie, calmul era peste tot, nimic nu te deranja din al tău vis, a ta împlinire. Ai ajuns! Erai acolo! Erai departe! Dorul de casă nu își avea rostul, simțeam că locul meu e acolo, mă integram perfect în peisaj, mă simțeam acasă.

Când am ajuns în vârf, în vârful Turnului Eiffel, m-am simțit stăpân, m-am simțit stăpân peste meleaguri, m-am simțit stăpân peste mine. Locul era încărcat de istorie, eram și eu prezent acolo, ce putea fi mai frumos oare, decât să vezi noaptea Parisul de sus. Îl savuram în toată splendoarea lui, admiram priveliștile rupte din coperți de reviste, fântânile arteziene,gazonul îngrijit, vedeam și Champs Elise, vedeam cum nimic nu doarme, cum totul prinde viaţă. Fiind în vârf prindeai forță și optimism, prindeai speranță şi energie, erai pregătit pentru o incursiune în Paris.

Străzile mici ți se păreau mari, buticurile și terasele erau pretutindeni, mirosul de pâine proaspăta te atrăgea în băcănie, iar soarele la apus îți era drag ție. Ţi-ai fi dorit ca ziua să nu se mai termine, să ai timp să străbați pe jos istoria, să te bucuri în continuare de fiecare colțișor al străzilor, să te bucuri că ești privilegiat.

Melancolia mă cuprinde, mă cuprinde pentru că sunt acasă, vreau în Paris, vreau să retrăiesc ce am trăit, vreau să străbat ce a mai rămas de străbătut, să vizitez încă o data Turnul Eiffel, Catedrala Notre Dame, muzeele Louvre, D’Orsay şi Arcul de Triumf, , să mai am încă o dată ocazia de a mă plimba pe malul Senei, să dau cu picioarele prin covorul de frunze argintii, să fiu din nou acolo, să fiu….

Sunt pe pace

Un titlu de altfel ciudat, la fel ca starea generala a mea ca individ, sunt pe pace, sunt astenic, pasiv, lent si dezorganizat, sunt exact cum nu as vrea sa fiu, sunt epusul euforicului, iar daca ar fi sa renunt la copulativul folosit deja in exces as rezuma toata starea emotionala si fizica la o expresie mult draga mie: o ard aiurea.

O ard aiurea, pierd timpul aiurea si fara sens, s-a instalat astenia sau cum s-o numi, oboseala ma rapus, vitalitatea mi se altereaza, cateodata ma simt ca un hoit, cafeaua, energizantele nu mai au efect, soarele ma irita, urechile imi vajaie, parca totul e dezordonat si ne la locul lui. Incerc sa gasesc o logica, sa imi gasesc o traiectoare care nu ma va dezamagi, o axioma in care sa am incredere si care sa imi furnizeze imboldul de care sigur am nevoie. Ma enerveaza telefonul, il arunc de oricate ori am ocazia, il vreau departe, vreau sa fiu cu mine insumi, sa fiu linistit si in pace.

Scoala sa nu ma agite, sa nu mai cunosc stresul, sa pot fi prezent la cursuri, seminarii dintr-o pocnitura de degete, sa fiu teleportat, sa nu mai fie nevoie sa ma deplasez, sa stau in caldura din autobuze si in mirosurile neintentionate ale unor oameni care mai uita sa dea cu apa pe ei, sa fie totul bine, ca in fanteziile cu insula pustie.

Vreau sa plec si probabil voi pleca, sa fiu ca si Bonnie & Clyde, un fugar, un fugar de realitate, fug, sa nu mai vad, sa nu va mai vad, sa las grijile acasa, sa las starea anosta aici, sa las tot ce nu e important, sa imi las comportamentul labil si sa fiu doar cu mine insumi, sa am timp sa ma renasc, sa ma regasesc, sa ma redefinesc ca om, sa fiu relaxat total, sa fiu purtat oriunde.

Sa am muzica preferata in fundal, sa fiu la volan, sa conduc, sa apas acceleratia, masina sa asculte, sa ma inteleaga, sa se conformeze la pretentiile mele, sa nu fie deranjata de bruscarile sau de mofturile mele, asa cum tu posibil cititor poti fi deranjat de unele greseli sau incoerente gramaticale.

Interesul pentru ceva e pierdut de mult, zidul pus contra agresorilor sociali sa dispara, sa nu ma mai simt incoltit, sa dispara primejdiile, grija pentru ziua de maine, sa fiu liber macar cateva zile, sa inchizi telefonul, sa treci cu o viteza modesta printre munti, sa simti aerul curat, sa te bucuri de privelistile verzi, sa te bucuri de vaca care paste pe marginea drumului, sa te bucuri de copiii care inca se mai joaca fotbal, sa ai timp sa te bucuri de orice lucru nesimnificativ, care in viata cotidiana, cea lipsita permanent de timp si intr-o agitatie continua, nu si-ar gasi rostul. Sa ai senzatia ca esti un om, nu o robot care are trasata o traiectorie, un algoritm de implinit.

Vreau sa renunt la conjuctivul pe care il folosim tot mai des, vreau o actiune prezenta, nu o actiune posibila, vreau ca visul sa devina realitate acum, nu maine si nici peste cateva zile. Vreau concretul, dar il vreau frumos si bine!

Cum să faci bani din adsense

Îți faci un site pentru download filme, ești la zi cu ele, îl umpli cu adsense, pui pop up care te urmează aproximativ un minut și te sfătuiește să dai click pe el pentru a dispărea, ai 550.000 de afișări lunare şi garantat ai succes. Mă opresc aici cu postul, cel mai bine e să observați personal și să rumegați situația. Vă aștept cu o părere.

Link: http://www.filme-noi.page.tl/

Îi rău...

Îi rău când te trezești dimineața și te doare groaznic gâtul. Încerci să găseşti o explicație și treci în revistă băuturile reci, urlete și țipete din discoteci, timpul în care ai dat încontinuu din gură pentru a vrăji și apoi a săruta, mai adaugi și alte lucruri care îți vin în cap, iar într-un final îți dai seama că nici un motiv din cele menționate nu ți se potrivește, nu le poți bifa și apoi motivul real apare: țigările

Te trezești cu un gust oribil, cu niște spini care îți cuprind gatul ca în reclamele pentru dropsuri. Te trezești aiurea și regreți că ai ajuns să fumezi un pachet pe zi, iar seara când mai ai jumate din el îl arzi pe tot și pui capac. Îi trist în același timp că ai ajuns să nu te mai poți controla, să fumezi din plictiseală, să fumezi că le ai acolo în fata ta sau pentru că fumează și prietenul tău. Nu mai ai control asupra gestului de a aprinde țigara, o aprinzi pentru că asa faci de obicei, nu pentru că îți cere organismul, ești obișnuit să ai ceva în gura când bei sau când discuți, ești obișnuit să fumezi după ce mănânci, că doar " după o mâncare sănătoasa, merge o țigară canceroasă", chiar dacă nu îți cere organismul, nu ai lipsa de nicotina în sânge, tu o aprinzi și o arzi toata pentru că aşa te-ai obișnuit și ești prea comod să iei atitudine.

Îi rău când realizezi că ai irosit 8 lei pentru țigări doar într-o zi, mâine vei irosi la fel, sunt bani aruncați, mai mulți decât trebuie, în mod normal un pachet e bun la 2 zile în vremuri bune. E amuzant cum se repeta veșnica fraza "nu mai fumez, nu mai fumez", ca și cum zicem când ne e rău "nu mai beau, nu mai beau", dar te vezi iar fata în fata cu bolovanul orb şi surd, te vezi cu situația și realizezi că nu te caracterizează, că nu îți stă în fire și că poți lua atitudine.

Singura atitudine cred că o iei când nu ai un leu în buzunar și nici țigări, ești ca un drogat fără droguri, ca un peste pe uscat, sevrajul te învăluie și ai da multe doar pentru a nu fi fumat ca prostul cu o zi înainte tot pachetul și să mai fi avut azi 1 sau măcar 2 țigări la cafea. Obișnuință e rea, delăsarea ii cronica, iar tu devii anost de aceasta problema.

Îi rău că te doare gatul, îi rău în general.

Bulgaria ne dă ceaţă

Şi Bulgaria construieşte. Fie autostrăzi, fie fabrici sau alte căi de acces, lucrul a început şi nu oricum ci monitorizat! Se construieşte autostrada Trakya conform Novinite. Toate marile contracte privind proiecte de infrastructură din Bulgaria sunt monitorizate de către organizaţii nonguvernamentale străine, iar construcţia autostrăzii va fi monitorizată de către Transparency International, organizaţie care evident va raporta eventualele cazuri de corupţie şi nu se va reţine în a semnaliza problemele de pe şantier sau de ordin birocratic.

La noi monitorizarea o face presa şi chiar dacă o face bine, lucrările rămân tot în stadiul incipient. Nu e nimeni interesat ca şi construcţiile de autostrăzi, şosele sau alte construcţii de scară naţională să fie sub supravegherea unor organizaţii străine, deoarece nu se mai pot face combinaţiile, învârtelile sau şmecheriile cu care patronii şi guvernanţii sunt obişnuiţi. Fiecare ar băga în servietă cât mai mult. Într-un final suntem doar nişte lătrători, vedem, ştim şi tot aşa rămâne.

Ca la noi, la nimeni!

Finalitate

Scrii un articol corect despre o constatare (ex blogatu), o postezi pe blogoree si primesti rating minus. Motive? Andrei ne explica:

Blogatu o dă în bărci

Blogatu a gafat. A tras un post total eronat, începând cu titlul. E păcat că nu s-a documentat suficient, sursele i-au furnizat informații gresite. Studiind traseu surselor constat că totul pleacă de aici. Altfel Blogatu ne prezintă 2 poze cu așa-zisul model de serie Duster de la Dacia, dar Duster nu va fi un model de serie, e doar un concept car, de la care ulterior se vor prelua elemente pentru Suvul Dacia.

O ştire corectă şi susţinută se află aici.

Becali arestat

Mă amuză răsturnarea de situaţie, mai întâi îl vedem pe Becali cu maşina personală şi mascatul în dreapta, iar apui în cătuşe la secţie. E normal să te aresteze, dar defapt să nu te aresteze, că tu îţi conduci maşina spre secţia de poliţie? Iar ca fapt divers a apărut mama lui Becali la televizor, să fie oare situaţia disperată sau e doar un joc pentru ecran?

Ofertă Orange: cartele PrePay gratis

Orange lansează cartela SIM gratuită Orange PrePay prin comanda online. Cartelele PrePay comandate pe Internet sunt livrate gratuit la domiciliul clientului, iar la activare clientul primește gratuit 10 minute și 10 mesaje scrise în rețea. Pentru fiecare euro reîncărcat clienții primesc și un extra bonus de 10 minute și 10 mesaje scrise în rețea.
Comandă gratis aici

Vodafone ne pregătește o surpriză?

La obiect

Efectul produselor eco?

Am auzit la știri cum că Combinatul producător de îngrășăminte chimice Azomures din Târgu Mureș va trimite în șomaj tehnic circa sase sute de angajati, iar că 2500 de angajati au fost în somaj tehnic în perioada decembrie 2008 - februarie 2009 ca urmare a lipsei de comenzi.

Să fie lipsa de comenzi din cauza crizei sau a valului eco care ne-a cuprins pe toţi? Am reuşit oare o aşa trecere masivă de la îngrăşămintele chimice la cele organice?

Pe scurt:

Lansare lapte ecologic

Prima bancă de celule stem din București

Industria auto pe râpă

Ne-am ajuns, deci mai ușor cu angajările

Cum se creşte venitul ţării?

Evident prin accize si taxe, ca altfel e imposibil. "Economia care duduie" dupa cum afirma Tariceanu nu aduce suficienti bani, asa ca guvernantii se orienteaza spre cea mai simpla metoda: taxele.

Citesc cu stupoare cum Boc e mandru ca veniturile din accizele de la tigari si alcool care tocmai s-au marit vor creste subtantial veniturile la bugetul de stat. Ii dau dreptate, sigur vor creste veniturile, dar vor saracii cetatenii. In loc sa imbogatesti cetatenii, tu "sugi" mai multi bani de pe ei, ca doar da-i dracu pe toti.

Sunt ferm convins ca voi ajunge in vremurile cand puneam cheta pentru un pachet de tigari, cand reuseam sa imi salvez pofta de nicotina prin cumpararea unui pachet mic de tigari. Ne-au scos si pachetul mic, din diferite motive pe care doar ei le inteleg, ne scumpesc tigarile, le vor aduce la acelasi pret cu cele din occident, ca doar la taxe ne comparam cu ei, nu-i asa? In curand ne vor lua si viata!

Daca as avea salariul unui neamt nu m-ar deranja sa imi puna pachetul la 3 euro, mi-as permite, dar asa la bursa de student pe care nu o mai am de 2 milioane ma voi duce dracului. Oricum ma duc, folosesc acesta expresie tot mai des, probabil o fi un semn ca voi claca definitiv.

Ma mai intreb cu spiritul meu visator eminescian la cat se va ajunge sa platesc pentru 50 de jack in cluburile de fite pe care o data la 2 luni ajung sa le fregventez, nu de alta, dar parca as vrea sa ma simt si eu cateodata patron.

Tot ma intreb, tot ma judec si tot ma framant, cred ca ar trebui sa fac ceva, sa produc un leu, nu sa traiesc dupa spinarea parintilor asa cum multora ne place si de altfel cum scoala nu ne da de ales. O sa neglizez scoala pentru a-mi lua un job nenorocit sau o sa reduc din cheltuieli, o sa las pauza intre distractii si vicii asa cum las pauza intre ideile din post.

Unde vom ajunge oare? Unde ne va purta oare demagogia politicienilor? Chiar nu vor sa revina in lumea reala?