Sentimente la tava

E tarziu si am o misiune. De a spune stop unor lucruri si a incepe altele. E noapte si imi place. Sunt in lumea mea. E linistite si sunt pe pace.

Imi aprind o tigara. Ma uit la ea. Ma gandesc cand am inceput sa fumez. Imi aduc aminte. Eram tanar si curios. Acum sunt mai batran si tot curios. Nu`i bai, e chiar mishto. Acum nu trebuie sa ma mai ascund. Pot fuma oricand, oriunde.

Eram un fricos. Ma ascundeam, inventam, evitam adevarul, evitam sa recunosc celorlalti ce am facut.

Sunt tot fricos. Inca imi ascund sentimentele, gandurile, trairile fata de anumite persoane. Inca doresc sa fiu simtit si sa nu deranjez unele persoanele cu parerile mele despre ei sau cu atitudinea care sta in spate ascunsa fata de ei.

Sunt acolo sa arunci cu noroi in mine. Fa-o linistit. Daca tu te simti mai bine, fie. Nu iti am treaba, iar ca ma iei ca un poligon de tragere nu ma deranjeaza prea mult.

Totusi sunt sictirit. Atitudinea de copil a unora ma lasa profund trist. In principiul dezvoltarea ta personala nu e treaba mea, ar fi fost a parintilor tai, iar daca ei nu au reusit sa te puna pe calea de mers nu te mai agita.

In anii tineretii imaturitatea este depasita, ignoranta poate fi educata, betia poate fi tratata, dar prostia dureaza toata viata.

Critic ascuns, ma rog, critic in mine, dar am reusit putintel sa ies din starea de om fara riposta si sa iti arat ca se poate si altfel: mai controlat, mai cu bun simt si cu mai putina prostie ciobaneasca.

E bine sa lasi de la tine, dar daca degradarea progreseaza ajungi sa nu mai cui.

Si dumnezeu se plictiseste, ne mai arunca cate un canal in fata... descoperit.

Iar eu nefiind smecher mi greu si te abandonez.