Silent Train Of Thoughts

Cateodata ma sufoc in atatea ganduri, idei, planuri sau ce o fi ele si nu gasesc solutia incetarii lor. Cand ma scufund, adica stau sub apa, linistea vine spre mine si ma cuprinde, ma calmeaza instant, nu aud nimic, nu gandesc nimic, e tacere.... e mirific, parca m-as transpune. Fac exercitii de respiratie si imi doresc ca rezistenta sub apa sa imi creasca, doar doar de as putea sa stau mai mult in locul in care nu se aude nimic. As sta lipit de fundul bazinului la infinit doar pentru linistea care o gasesc, desi imi place sa cred ca ea ma gaseste pe mine, doar ca nici un gand sa nu apara, sa fiu lasat in pace de orice strigat al problemelor zilnice si sa fiu intr-o stare de repaus.

Ma intreb tot mai des daca acum un an sau doi imi era capul plin, gandurile in toate directiile, daca la fiecare pas ma gandeam la mai stiu eu ce, daca eram asa agitat sau asa de indatorat. Stau si ma ingrozesc gandul ca se va putea ajunge la alt nivel si ca lucrurile vor putea deveni intense.

Vreau sa stau in linistea mortuara care intamplator am descoperit-o si mult mi-am dorit-o.

E atat de bine sa nu auzi nimic ...