Trist

Trist nu-i asa cand plangi in noapte? Fie ca plangi pentru un motiv serios, fie ca plangi pentru nimic, e trist totusi cand lacrimile iti curg pe obraz, ochii iti sunt inundati de regrete, durere sau pur si simplu o exteriorizare venita din refulari.

E trist cand te gandesti ca oamenii nu invata ci continua sa repete aceleasi greseli la nesfarsit, dar de fiecare data in pantaloni mai frumosi. Trist ca nu te inveti minte sa nu mai plangi pentru ca nu mai are rost, e trist ca suntem tristi.

Imi regret atat de mult trecutul necontinuat, incat nu mai am timp sa imi traiesc prezentul si sa ma gandesc la viitor. E pacat ca fug de ceea ce am devenit, e trist si in acelasi timp ridicol pentru ca stiu, ca nu trebuie sa fug de ceea ce sunt. Se zice ca trebuie sa accepti, sa te maturizezi si doar astfel nu o sa mai pierzi din vedere ceea ce conteaza cu adevarat.

O data in viata, daca esti foarte noros vei intalni persoana care imparte totul in timpul inainte s-o intalnesti si timpul dupa ce ai intalnit-o.

Ce se intampla atunci cand ai intalnit acea persoana si totusi ti-a frant inima, si-a calcat promisiunea si te-a tradat? Vei trai pentru poveste.

Se pare ca unii dintre noi sunt facuti sa sufere, sa creada ca au un anumit destin si apoi le este furat, dar trebuie sa ramanem in viata pentru ca trebuie sa vedem cum se termina povestea.

Bucura-te in fiecare secunda ca timpul petrecut cu ea a fost cel mai fericit din viata ta. Bucura-te in fiecare secunda ca tot ce ai putut face era sa-i oferi dragoste si respect. . Totul face parte din farmec, din misteriosul sfarsit.

Ma bucur ca in acea noapte tot ce a vrut a fost sa danseze. Nici ploaia nu ne-a oprit, parca mai mult ne-a unit, ne-a facut sa ne simtim mai apropriati, sa ne daruim unul altuia clipe de neuitat. O noapte nu putea fi banala cu tine, ai facut acea noapte deosebita si ai reusit sa mi-o lasi intiparita in minte, poate si prin fuga ta de dimineata. Ti-am spus „buna dimineata” cand te-ai trezit, ti-am spus ca te iubesc cand te-ai imbracat si am alergat dupa tine cand ai plecat brusc de langa mine. Am alergat dupa tine, am alergat dupa noi, te-am oprit si cand ti-am vazut ochii in lacrimi am realizat decizia ta, am vazut regretul cu care m-ai lasat, dar am mai vazut si optimismul cu care sperai sa pot incepe o noua viata fara tine.

Presupune ca modelatul destinului e defapt destinul tau. Destinul este podul pe care il construiesti catre cel pe care-l iubesti. Tot ce stiu e ca atunci cand destinul vrea sa implineasca ceva, n-o poate face de unul singur, tot mai trebuie sa-ti faci prezenta, tot trebuie sa construiesti un pod catre cel pe care-l iubesti...

Iti doresc ca povestea ta sa aibe un sfarsit fericit si intelepciunea de a-l cauta.

5 comentarii:

  1. ciocolatika spunea...

    trist dar real .

    frumoase sentimente la final :)
    imi place cum scrii .

    sa ai parte de un pod cat mai trainic .

  2. Anonim spunea...

    E frumos sa ai pe cineva langa tine, e frumos sa iubesti si sa daruiesti, dar cel mai frumos e cand aceste "lucruri" le primesti innapoi, cand podul e construit din ambele parti si intalnirea de final e cu multe artificii.

  3. Bancuri Tari spunea...

    Salut.Schimba-mi si mie numele la link.Pune-mi Bancuri Tari
    http://totulok.com

  4. Adi spunea...

    Frumoasa postare...da,uneori trebuie sa intrezarim Curcubeul vietii si sa alungam tristetea cu Aripi de inger...
    http://melicovici.blogspot.com

  5. edith spunea...

    http://www.edith21.info/2009/08/blogul-meu-si-blogurile-lor.html

Trimiteți un comentariu