S-a stins

Ce mai e de zis cand nu e nimic de zis? Ce mai e de facut cand lucrul e deja consumat? Cum sa tip daca nu mai am voce? Cum sa fac ceva cand nu am ce? Cum sa plec daca sunt ancorat? Cum sa trec peste daca umbrele sunt inca aici? Cum sa speri la o remediere cand nimic nu o sa mai fie ce a fost?

Degeaba trece timpul si il regretam. Degeaba suntem raniti si intristati caci tot asa vom ramane. Degeaba vreau nopti albe cand ele sunt negre.

Sperante, iluzii, tipete, urlete, dragoste, iubire, dezamagiri, franturi de zambete, zbucium interior, toate sunt o parte din noi. Sa le renegam? Desigur. Putem?

Stau in schimb cu paharul de vin in fata, sorb cate putin precum trece si timpul.

Stau cu trandafirul in mana, la un moment dat il pun pe masa si il privesc cum ofileste.

Am obosit.

Privesc cum se ofileste si ma gandeam caci daca veneai poate reuseam sa il salvam, sa ii prelungim existenta cu inca catva timp.

Dar trandafirul e pentru tine, tu nu il vrei, iar el se vestejeste. Raman si il privesc cum o face si imi termin paharul de vin. A fost totusi o placere.

Toate se duc, se usuca, dar poti face experienta placuta daca ai langa tine compensatia. In cazul de fata paharul de vin, caci ea nu a venit.