Pierduţi în visare

Suntem si vom fi pierduti in visare, suntem si vom fi visatorii pacii, suntem si vom fi ... ce? Timpul ne preseaza sau ne lasam presati pentru ca avem impresia ca asa e normal, greutatile ne apasa pe toti, dar fiecare individ cu problemele lui, zi de zi evoluam, ajungem in alta etapa a vietii, pe alta scara mai aproape de nimic, pentru ca uitam pentru ce luptam, uitam cine suntem, uitam de noi.

Societatea ne muleaza prost, conjuctura in care traim ne muleaza prost, suntem mulati prost de tot ce e in jur pentru ca ne lasam mulati, ne lasam pentru ca suntem ocupati cu altceva, avem capul in alta parte, suntem in nori, suntem in vise. Uitam sa traim, uitam sa ne bucuram de ceva, uitam sa ne educam.

Ajugem sa fim acelasi individ zi de zi, sa ne complacem, sa ne plangem maine de greutatile de ieri si poimaine de greutatile de maine. Ne lasam daramati pe drept cateodata de orice piatra, nu reusim sa mutam piatra din fata, nu reusim sa mutam sau sa ocolim bolovanul care vine spre noi, nu reusim sa mergem mai departe.

Ne blocam, ne cicatrizam in nimic, suntem pierduti, pierduti in speranta de mai bine, in optimismul bolovanului orb si surd, doar ca e bine de stiut ca vom ramane cu speranta, doar faptele si actiunile se materializeaza, restul dispare, visul se sparge atat de usor incat nici nu iti dai seama ca tu nu mai esti in el. Uiti sa iesi din vis, uiti poate pentru ca nu vrei sau poate ca nu esti in stare, uiti sa fi pamantean, sa iti asculti vocea interioara, vocea din interiorul tau care iti spune cine esti cu adevarat.

Esti si suntem ocupati cu altceva, cu traiul zilnic, cu scoala, cu munca, cu progresul, cu orice altceva, nu zic ca e rau, doar e de la sine inteles ca suntem condamnati sa traim in epoca timpului, a secundelor pretioase si a spiritului de lider, a liderului suprem, a celui care reuseste sa se uite in urma si sa vada ca e ceva, ca a progresat, ca a facut un pas in fata.

Pierduti, uitam sa ne controlam, uitam sa ne revizuim comportamentul, uitam sa vedem daca actiunile pe care le facem ranesc pe cineva, ajungem sa nu ne mai pese de nimic, sa nu ne pese daca cel de langa noi a ramas in urma si are nevoie de ajutor, suntem altceva decat ceea ce am vrea sa fim.

Ne mulam dupa continut, ne mulam dupa probleme, ne durizam si ne etichetam pentru ca asta e de facut cand toata lumea te loveste cu cotul in goana lor dupa vanul nebunului. Nu imi place ceea ce sunt, nu imi place ceea ce esti, important e insa sa vrem sa ne facem timp sa ne evaluam, sa ne gasim macar odata intr-una din cele mai vechi conditii umane. Fiecare avem un vis, un nume si o poveste, fiecare avem o viata de trait, dar macar sa reusim sa nu o traim degeaba.

Asa straluceste lumea, asa stralucim noi!

4 comentarii:

  1. grundbow spunea...

    ne pierdem printre nimicuri. si nimicurile sunt cei de langa noi.sau chiar noi. cine mai stie?

  2. Anonim spunea...

    esti foarte greu de citit... jur
    ai mare dreptate ce zici tu acolo da... zi mai scurt :))

  3. George Nicolae spunea...

    Sper sa iti faca placere sa citesti, iar pe viitor o sa le concentrez. Ms de idee, iar daca vrei iesi din anonimat te rog, vreau sa stiu cu cine am placerea.

  4. Flo spunea...

    Suntem roboti care stau la coada la suflete. O coada neconventionala si cam random. Cu toate astea unii din noi (cum au fost Iisus, Buddha si multi altii) au sansa sa primeasca suflet si sa schimbe lumea.
    Nu spun ca tre sa fii dumnezeu ca sa schimbi lumea, spun ca esti deja dumnezeu, doar ca esti prea prost ca sa-ti dai seama. Ironic.

Trimiteți un comentariu