Se vinde Apple MacBook Air

Procesor Intel 1,6 Ghz, 2 gb DDRAM 2, HDD 80GB
Conectori: 1 USB, 1 miniDVO, 1 iesire casti
Alimentare: 220 V, cu mufa magnetica
Ecran: 13' 3, culori excelente, luminozitate reglata automat de catre senzor
Sunet: Difuzor mono, putere medie
Tastatura: cea mai faina din cate am folosit la un laptop, cu Backlight reglabil, taste accesibile si pentru cei cu degete mari
Wireless: foarte bun, receptioneaza si de la distante mari
Touchscreen: MultiTouch
Altele: Senzor luminozitate, webcam, microfon
Baterie: intre 2,5h - 6h, in functie de utilizare (in cazul meu timpul mediu e de cam 3,5 - 4 ore).
Greutate: 1,3 kg
Utilizat pana in prezent doar pentru vizionare de filme si internet, aproximativ 50-60 de ore (15 cicluri de baterie).
Utilitarul iStat indica sanatatea bateriei la 100%.
Aplicatii instalate de catre mine: Skype, YahooMessenger for Mac, iWork 2008 (echivalentul MSOffice-ului), VLCplayer, Mozilla Firefox, uTorrent si un joc, World of GOO

MacOS X cu update-uri la zi.
La cerere pot instala inainte de predare alt sistem de operare (aces model este compatibil cu Windows - nerecomandat, sunt mici probleme cu driverele - si Linux)

Ca bonus ofer si geanta de laptop.
PRET: 1100 EURO, NEGOCIABIL!!!

NR. TEL. CONTACT: 0741928573

Hai ca va ajut

Stati tristi si va plangeti ca nu aveti un leu. Tot tristi stati si taiati frunze la caini. Sunteti nimic pentru majoritate si asa ca sentimentele voastre nu sunt bagate in seama.

Cand totusi sunteti bagati in seama si vi se cere mana de lucru, vi se ofera si bani pe deasupra, stati si oftati, rumegati, analizati si intr-un final constatati ca nu doriti sa va ridicati din praf, de la nobila ocupatia de trantor.

Asa ca mergeti dracului cei multi si lenesi, produsul societatii romanesti se pare ca e de oameni obraznici si de nimic.

Dobitocii dracului

Titlul ales totusi cu bun simt, face referire la cei din conduceri, din compartimentul de management al diferitelor instutii si societati.

Acest post face referire la compania CFR, totodata urmatoarele se pot generaliza.

Dupa ce au dus CFR pe butuci, toti se cred nevinovati si incep sa se zbata ca pestele pe uscat pentru o redresare, pentru o echilibrare a veniturilor si cheltuielilor. Au inceput sa faca tot mai des supracontroale in speranta ca oamenii vor avea tichete de calatorie. E trist faptul ca sunt delegati si 2 polisti pe langa supracontrolori in speranta ca nu se mai ia spaga. Oricum nu se lua, dar fie...

S-au trezit falimentari si au inceput masurile. Nu mai bine luau masurile din timp? Erau vremuri cand majoritatea mergeam cu nasu, pierderile erau masive si iata ca indiferenta doare la final.

Ii fac dobitoci, ipocriti, ordinari pe cei din conducerea CFR, care nu au luat masuri la timpul lor. Traind intr-un mediu ceferist si cunoscand situatia din trecut si comparand-o cu cea din prezent mi se face scarba.

Sunt frustrat pentru ca se puteau prevenii unele situatii, sunt frustrat pentru ca nu se face nimic la timp, sunt frustrat pentru ca nu se gandeste in perspectiva.

Ar mai fi de spus multe, de analizat si de demonstrat, dar deocamdata abandonez subiectul din lipsa de nervi.

Multi prosti sunt pe lume si vai de noi cand aceia ne conduc.

La unii nu e criza

In plina criza si in pline concedieri la stat, se fac angajari la banipepost.

Astfel Compania Netpress Consulting face angajari in vederea promovarii serviciului www.banipepost.com. Se cauta persoane dinamice si motivate pentru postul de agent vanzari. Acesta se poate considera un al doilea job intrucat agentii de vanzari vor fi platiti in functie de rezultatele obtinute si nu de timpul petrecut "la servici". Oricine poate incheia unul sau mai multe contracte de promovare pentru firme sau companii din orice domeniu poate sa-si rotunjeasca veniturile cu noi. Descrierea postului - prezentarea si promovarea serviciilor in mod profesional - identificarea de clienti - contractare publicitate Cerinte - fie responsabil, serios, initiativa, perseverenta, implicare, indrazneala - Persoana dinamica, ambitioasa, motivata pentru castiguri suplimentare, si perseverenta - excelente abilitati de comunicare si negociere - entuziasm si spirit de echipa Oferta (bonusuri, beneficii) - comision din vanzari - munca intr-o echipa tanara Cei interesati vor trimite un CV si datele de contact pe adresa office@banipepost.com.

Jegosii de la Lg

Iti cumperi un Lg Ku990i, fie de la Orange, fie de pe situri de licitatii si iti vei da seama ca totul e pe jecmaneala. In cutia mult laudata eco friendly gasesti doar telefonul si incarcatorul. Restul de accesorii le poti cumpara daca ai nevoie de ele, iar daca nu te descurci.

Cei de la Orange mi-au spus ca asa au venit telefoanele de la Lg, ca asta e noua lor politica. Nici nu ma mira defapt, din accesorii si piese se fac cei mai multi bani, exact ca in industria auto.

Daca vrei sa iesi mai ieftin cauti accesorii, astfel ajungi la un cablu de date de la lg ku990 (viewty) si la un soft pentu acelasi telefon. Te lovesti de o mica incompatibilitate a telefonului cu cablul de date, unele functii, precum cele de transfer poze, mesaje etc fiind un vis. Totusi ramai la functia de conectare internet a laptopului si ... atat.

Asteptam cu sufletul la gura sa apara accesoriile originale de vanzare la bisnitari sau daca nu asa incet incet sa le cumparam, una cate una, incepand cu un cablu de date la 7 euro de pe situl orange.

Multumim Lg.

Update: Cei de la Orange au pus aplicatia pe site si astfel va merge si cu cablul de date de la ku990.

1000 de Euro de la Aukro

Tot ce trebuie sa faceti e sa va inregistrati si sa urmati intructiunile primite:
Inregistrare Aukro


Alte detalii

Momeala

Kaspersky ne momeste cu dreptul la libera abonare, dar odata ce ai de-a face cu ei, observi ca esti obligat sa te abonezi la newsletter-ul lor pentru a putea downloada produse.

Nebun

Sunt acolo cand se lasa noaptea, cand oamenii intra in lumina difuza, cand se inchid si sufletul le dispar pentru totdeauna. Iti vinzi sufletul pentru bucuria trupeasca, pentru rasfatare lumeasca. Refuzi sa privesti dincolo de limite, dincolo de pamant. Refuzi sa privesti spre absolut.

Poate gresesc cand te condamn. Poate gresesc cand te invinuiesc ca esti altfel. Cu toate astea, atitudinea dizgratioasa pe care o ai, ma face sa fiu rautacios si sa simt o profunda durere fata de gandurile negre pe care mi le porti.

Erai un fluturas, dar te-ai transformat in vierme, ai revenit la forma primara. Pentru a face lucurile sa fie mai rele, cand esti calcat arunci in stanga si in dreapta puroi si mizerie. E pacat ca arati in jur. E pacat ca nu sti sa iti canalizezi furia in alta directie, decat in ceea a dispretuirii pe cei din jur care vor sa iti fie prieteni.

Negativismul pe care l-ai acumulat in atatia ani, starile de nimic patetic ce esti, fac ca toti din jurul tau sa se indeparteze de tine. Esti nerecunoscator si dereglat. Te schimbi ca si vantul. Te schimbi necontrolat. Poate fiindca chiar esti un necontrolat. Un nebun.

Haos

Tara arde si ei fac show cu Udrea.Noi disperam si ei traiesc pe alta planeta.Mai constienti de problemele tarii ar trebui sa fie politicienii,dar prefera sa faca pe-a nebunii.

Cum am putea sa luam atitune? Aceasta ar trebui sa fie o intrebare pentru toti.

Trist

Trist nu-i asa cand plangi in noapte? Fie ca plangi pentru un motiv serios, fie ca plangi pentru nimic, e trist totusi cand lacrimile iti curg pe obraz, ochii iti sunt inundati de regrete, durere sau pur si simplu o exteriorizare venita din refulari.

E trist cand te gandesti ca oamenii nu invata ci continua sa repete aceleasi greseli la nesfarsit, dar de fiecare data in pantaloni mai frumosi. Trist ca nu te inveti minte sa nu mai plangi pentru ca nu mai are rost, e trist ca suntem tristi.

Imi regret atat de mult trecutul necontinuat, incat nu mai am timp sa imi traiesc prezentul si sa ma gandesc la viitor. E pacat ca fug de ceea ce am devenit, e trist si in acelasi timp ridicol pentru ca stiu, ca nu trebuie sa fug de ceea ce sunt. Se zice ca trebuie sa accepti, sa te maturizezi si doar astfel nu o sa mai pierzi din vedere ceea ce conteaza cu adevarat.

O data in viata, daca esti foarte noros vei intalni persoana care imparte totul in timpul inainte s-o intalnesti si timpul dupa ce ai intalnit-o.

Ce se intampla atunci cand ai intalnit acea persoana si totusi ti-a frant inima, si-a calcat promisiunea si te-a tradat? Vei trai pentru poveste.

Se pare ca unii dintre noi sunt facuti sa sufere, sa creada ca au un anumit destin si apoi le este furat, dar trebuie sa ramanem in viata pentru ca trebuie sa vedem cum se termina povestea.

Bucura-te in fiecare secunda ca timpul petrecut cu ea a fost cel mai fericit din viata ta. Bucura-te in fiecare secunda ca tot ce ai putut face era sa-i oferi dragoste si respect. . Totul face parte din farmec, din misteriosul sfarsit.

Ma bucur ca in acea noapte tot ce a vrut a fost sa danseze. Nici ploaia nu ne-a oprit, parca mai mult ne-a unit, ne-a facut sa ne simtim mai apropriati, sa ne daruim unul altuia clipe de neuitat. O noapte nu putea fi banala cu tine, ai facut acea noapte deosebita si ai reusit sa mi-o lasi intiparita in minte, poate si prin fuga ta de dimineata. Ti-am spus „buna dimineata” cand te-ai trezit, ti-am spus ca te iubesc cand te-ai imbracat si am alergat dupa tine cand ai plecat brusc de langa mine. Am alergat dupa tine, am alergat dupa noi, te-am oprit si cand ti-am vazut ochii in lacrimi am realizat decizia ta, am vazut regretul cu care m-ai lasat, dar am mai vazut si optimismul cu care sperai sa pot incepe o noua viata fara tine.

Presupune ca modelatul destinului e defapt destinul tau. Destinul este podul pe care il construiesti catre cel pe care-l iubesti. Tot ce stiu e ca atunci cand destinul vrea sa implineasca ceva, n-o poate face de unul singur, tot mai trebuie sa-ti faci prezenta, tot trebuie sa construiesti un pod catre cel pe care-l iubesti...

Iti doresc ca povestea ta sa aibe un sfarsit fericit si intelepciunea de a-l cauta.

Eternul sentiment

Beat sau treaz, vesel sau trist, in orice stare as fi, inca ma gandesc la tine. Tu inca esti o camasa pentru mine. Ma imbraci perfect, te mulezi perfect peste corpul meu, coapsele ni se ating, vocalele se aud, tu mi te potrivesti. Caracterul tau il completeaza pe al meu, ochii tai sunt in contrast cu ai mei, parul tau il depaseste pe al meu, buzele tale sunt etanse pe gura mea. Ma poti sufoca intr-o secunda, fizic, psihic, sunt pe culmea indulgentei tale. Tu esti motivul pentru care sunt, tu esti toate motivele mele. Pentru mine soarele rasare si apune odata cu tine. Nu pleca, stai langa mine, adormi in bratele mele, vei fi in siguranta, nimeni nu iti va face rau, eu iti vreau doar binele…


Si modul cum te legi la sireturi te face adorabila, felul cum pasesti si cum vorbesti ma fac sa fiu, fiecare lucru pe care il faci ma face sa tresalt. Simpla ta existenta ma face sa vibrez. Te vad si acum iesind din mare, in spatele tau soarele apunea, costumul iti era mulat pe sanii perfecti,iar gatul tau ma chema sa il alint. Te-am alintat la apus de soare pe malul marii, valurile tinandune companie, intrand si ele in jocul iubirii,iar pe fundalul dragostei implinite se mai auzeau doar pescarusii care zburau spre infinit.


Dand in melancolie la o ora nepotrivita din noapte ma invinuiesc degeaba, imi pun diverse intrebari ale carui raspunsuri pot veni doar din gura ta, iar tu imi ceri sa te uit, dar imaginandu-ne pe noi doi impreuna da prea mult sens ca sa ignor. Esti febletea mea, esti printesa de sub clar de luna, sunt fat frumosul tau care ti-ar indeplini toate dorintele.


Oftand la clipele cand “eram” si “te alintam”, raman singur in noapte, ca un strain pe aceasta lume care nu isi are rostul fara tine. Raman doar cu capacitatea de a spune si a nu mai pune in practica, raman doar cu simpla mea iubire pentru tine, raman cu eternul sentiment pe care ti-l voi purta mereu.

Te iubesc!

Mortaciune

Jur ca te voi astepta, te voi astepta pana in ziua mortii tale. Voi dansa pe mormantul tau, iti voi lua banii de pe ochi si din groapa, dar iti voi pune o sticla de vin rosu demisec cu tine in sicriu, ca sa te poti bucura si sa poti canta in voie la harpa pe norisorii albi.

Ma vei privi de sus dand din aripi si iti vei da seama abia atunci ca mi-am dorit mult sa mori, moartea ta este dorita de catre toti, tu cocolar ce esti.

Certitudine

Cu certitudine alcoolul imi va patrunde pana in cei mai infecti si mai trantori neutroni si finalitatea va rezulta dintr-un dans tribal intr-o atmosfera de aburi de jack, unde genunchii vor face cunostinta cu pamantul, cotul mi se va imprietenii cu pietrisul si somnul va disparea.
Asa sa ajute Dumnezeu!

Moment de sinceritate

Prefer un sincer "dute-n pula mea" decat un zambet scremut fix din cur.

Economia si Mallul

Nu inteleg sau poate sunt prea prost ca sa inteleg cum de clientii Mallurilor care au mainile pline cu pungi pe care scrie mare un nume de firma nu au un bilet de autobuz sau un abonament.

Ma uit stupefiat cum se urca cocheti in autobuz si nu valideaza nimic.

Sa fie biletul de autobuz economia care ii ridica? Suma data pentru un bilet sau abonament pusa deoparte ajunge sa fie suficient de mare incat sa isi permita o haina de firma?

Asa se fac economii?

Eu despre tine...

Daca ar fi sa regret ceva, as regreta neprelungirea momentelor alaturi de tine.
Daca ar fi sa imi privesc viata si sa o exprim prin cateva actiuni petrecute, as alege timpul petrecut cu tine, clipele in care sentimentele se contopeau si izbucneau in vocale.

Tot ce imi doresc e sa te am ca si pana acum, sa fi tot timpul alaturi de mine, asa cum esti si acum.
Simpla ta prezenta ma face sa fiu acel cineva care s-a implinit.
Visul de a fi cu tine, parca nu mai e un vis imposibil cateodata, te am, ma ai, ne avem.

Suntem noi si numai noi intr-un taram al dragostei care asfinteste abia la infinit!

La urma urmei ce inseamna viata daca nu goana dupa un vis? Visul fericirii, al dragostei...

Sa ne scuzam

Ii bine ca tot timpul gasim scuze. De cateva zile pe linia 40 am ghinionul sa prind autobuzul fara aer conditionat. Deja lumea il cunoaste, se vorbeste in statie de el inainte sa opreasca.

Sunt 3 foi a4 lipite care ne anunta cum ca clima nu functioneaza pentru ca este defecta.

Ma bucur ca imi spui motivul draga conducere de la RATT, dar putina atitudine nu vreti sa luati?

Ce ati zice daca ati retrage autobuzul in garaj si l-ati repera?

CFR Marfa

Caca-te frate romane, caca-te fara rusine am zice multi ca se traduce CFR luand in considerare civilizatia din trenuri si confortul asigurat.

CFR Marfa trimite in somaj tehnic 40% din angajati, de la 1 iulie, pe o perioada de trei luni. In acest timp, angajatii vor primi 75% din salariul tarifar lunar, a anuntat marti directorul companiei, Calin Gratian. "In functie de ce se va intampla, perioada ar putea fi prelungita", a spus Gratian, intr-o conferinta de presa.

Compania CFR Marfa are 17.500 de angajati.

Te caci Guvernule pe noi, te caci fara rusine pe mii de romani. Din CFR marfa, o companie profitabila ati transformat-o intr-o companie falimentara.

Nu!Nu e criza de vina!
Voi sunteti de vina!Ati privatizat si marfa pe caile ferate. Ati vandut intregi garnituri de vagoane de marfa, evident cu locomotivele bonus. Subventiile se indreapta catre acele companii. Isi permit sa practice tarife mai mici. Dau dari putine pentru utilizarea infrastructurii si astfel profiturile sunt uriase.

Si uite asa furi profitul statului, il transfori in profit particular, doar actionarii companiilor private sunt prieteni de-ai vostrii, sunt in gasca voastra. Sa va ia dracu! Ne distrugeti tara!

Nu va pasa de noi, nu va pasa decat de voi!

Ura din mine ar transforma totul intr-un camp de lupta, v-as vana pe toti guvernantii care improscati cu cacat tara, v-as urmarii cu arbaleta, v-as trage cu Aku in glezne, v-as da foc caselor voastre facute din banii nostrii si v-as arunca plin de rani intr-o groapa cu sare!

Sper sa putreziti asa cum ruginesc vagoanele cfr-ului!

Blocurile comuniste

Si Ceausescu a zis: Sa facem blocuri. Rapid!
Si blocurile s-au facut!
Nu nu... nu s-au cladit caramida cu caramida, s-au adus prefabricate din beton armat si s-au unit. Rezultatul? Blocuri terminate rapid pentru populatie, calitate de nota 6 dupa mine, toata lumea multumita.

Si vecinul a zis: Sa facem sex muiere! Si au facut! Si eu i-am auzit!

Alt vecin a zis: Sa dam gauri in planseul de beton! Cu ce? intreaba fiu. Cu bormasina din piata!
Si au inceput sa dea gauri. Si au continuat! Bormasina dadea erori, gaura parca nu se mai facea.

Zgomotul se auzea in toata scara! Toti se opreau din activitate, aveam impresia ca vine bombardamentul.

Multumim nea` Ceasca pentru blocurile terminate rapid, in care auzi ce vorbeste vecinu daca ridica tonul.

Tot raul spre bine.
Blocurile vandute la preturi de nimic oamenilor muncii.
Macar avem acoperis deasupra capului.

Eu cu tine

Daca o sticla de vin ar avea gustul tau... paharul nu ar fi nicioadata gol.

I miss you!

Toast

Vinul o sa-ti sopteasca la ureche adevarul de fiecare data cand iei o inghititura.

Sa cinstim fiecare pentru ceva, pentru un pas in viata, pentru o masina, pentru un moment, pentru un viitor.

Sa cinstim pentru ce avem si pentru ce ne dorim, sa cinstim pentru adevar...

Sârba pe scaun

Rdslink

Fiecare companie trece prin restructurari, modificari, programe, imbunatatiri, iar Rds Link, furnizorul meu de aproape o viata de internet imi aduce dezamagiri.

Dezamagirea consta in faptul ca nu iti mai poti suspenda abonamentul de internet pentru o perioada limitata.
Presupunem ca esti peste tot si parca o vara nu ai vrea sa mai fii acolo si in mod normal, un cetatean lovit de criza renunta la utilitati, ma rog, le suspenda. Acu ceva vreme rdslink mi-a dat posibilitatea sa imi suspend abonamentul pentru 3 luni cu o simpla cerere, mii de multumiri si acum, dar iata ca in noile vremuri de criza nu mai poti, probabil sunt si ei in disperare. Fie...

Al doilea lucru care m-a surprins la ei e ca userul si parola de la conexiunea ta de internet nu ti se poate confirma pe loc, trebuie sa ai un digi mobil si vei primi un sms sau te suna alti reprezentanti rds dupa ceva vreme. Imi aduc minte ca la inceputul anului am primit userul si parola prin email. Evident... acum nu mai e valabil acest lucru.

Iata cateva constatari...

Impresie gresita

Aveam impresia ca in masina sunt in siguranta, ca ma pot strecura si pleca una doua daca se iveste ceva. Ei... impresia mi s-a ruinat cand 2 cefe late intr-un golf 3 cu lanturi groase care vor sa fie de aur, dar sunt suflate, ei nici atat nestiind, fac manevre cu marsalierul, iti dau emotii ca iti lovesc botul masinii. Fac figuri si incearca sa te sperie. Daca ii claxonezi, arati cu degetele in mod cert se dau jos si incepe cearta.

Asa ca eu in inocenta mea, o sa ma dotez cu o bata de aluminiu, putin spray paralizant si ar fi bine, evident, cu mult tupeu. Jur ca nu ma mai las calcat, amenintat si batjocorit de niste prale care se cred stapanii lumii.

Concurs - rezultate

Participanti:

http://krystyana84.blogspot.com
http://fiieficient.com
http://marinarul.com
http://bloghita.info
http://clavool.blogspot.com
http://grundbow.blogspot.com

Castigator: http://fiieficient.com - Olivian Breda

Orgie

Sa facem plaja nud pe crestele muntilor, sa o belim mai aproape de soare si la aer curat. Sa vanam iepuri cu arbaleta si sa dansam in jurul focului ca talibanii, manjiti pe fata cu sange de capra neagra vanata cu greu pe piscurile stancilor de Fiara si Lutza. Sa bem un ceai cu rom si pe urma sa ne batem cu ursii.

Precum

Precum zilele trec, precum amintirile se retraiesc din cauza prezentul fara rost, tot asa cei cu informatie invart banii, isi cumpara sluri fara numar. Precum cel care detine informatia decide viitorul, tot asa sangele imi e imbibat cu nicotina cea de toate zilele. Stomacul imi e ros de la atata cafea, parul imi e alb din cauza stresului cotidian, sutul in fund, desteptarea pe care o astept de ceva vreme nu vine, dar mi se zice ca e de la Dumnezeu venire. Precum Dumnezeu a dat, asa Dumnezeu a si luat. Se pare ca mie doar imi ia, de dat poate am primit prea mult.

Precum traiesc incertitudinea zilei de maine, tot asa imi traiesc incertitudinea cum ca ar exista un Dumnezeu.

Zile si iar zile

Cafeaua parca e mai buna, tigara parca nu te mai ucide, astept sa ma trezesc pentru jumatate de ora cu o muzica buna si o cafea in fata. Indiferenta e in floare, parca altfel privesti lucrurile cand nu iti mai pasa, pe fundal nu mai auzi si nu mai vezi nimic.

Decizia la secunda parca e benefica, nu iti mai faci vise aiurea, iei viata in plin si ajungi sa o ignori.
Daca nu reusesc sa ma bucur pentru lucuri mari, macar lucrurile mici sa imi lumineze ziua. Avem nevoie de o speranta, de o lumina, incotro sa ne indreptam.

Cumva...

Cumva cred ca suntem legati de trecut, tot cumva cred ca actiunile viitoare au legatura cu cele din trecut si cumva ni se decide norocul si viitorul in functie de ce faci in prezent, viitorul trecut.

Toate sunt cumva, lucrurile isi au o anumita ordine, natura, mediul inconjurator, ceva Dumnezeu face ca totul sa se lege.

Daca ajungi unde nu iti e locul, vei capitalu, vei fi eliminat de situatie. Exceptiile sunt si ele cumva, suntem si noi cumva, situatia e decisa cumva.

Nu cred ca toate situatiile, lucrurile, fenomele exista la intamplare, multe se leaga intre ele, multi suntem legati prin tot felul de telepatii sau energii pe care multi le sustin.

Sa fie totul cumva?

Culmea

Sunt abonat in Timisoara la un ziar. Am probleme cu livrarea lui, in sensul ca imi vine in posta de la bloc cu zile intarziere. Am facut o reclamatie la posta, le-am scris si celor de la ziar problema mea, ei m-au anuntat ca au sunat la posta si au lamurit situatia, iar de atunci nu imi mai vine nici un ziar.

Ale tinereţii valuri...

Nopțile nu îmi mai ajung, patul e prea primitor, salteaua se mulează perfect, iau somn instant, uit să mă mai trezesc, parcă nu ar fi nici o problemă, dar totuși e.

Te trezești, te uiți pe geam, vezi că plouă, te arunci din nou în pat, ai o scuza să nu faci nimic. Cum rămâne până la urmă cu mine? Fug de realitate câteodată, mă ascund de ea prin somn, am impresia că inconștienta dată de somn mă scapă de problemele zilnice, îmi creez falsa impresie că pot scăpa de probleme prin somn.

Am început să iau atitudine, să îmi pun ordine în gânduri, să văd până la urmă ce o fac cu mine, cu viaţa mea, ce se va alege de mine. Fuga de responsabilități nu aduce nimic bun, doar te aglomerezi și te-afunzi.

Te-afunzi în întuneric, fiinţă solitară
Şi bezna cea adâncă te va acoperi
Şi timpul trece iute, căci viaţa e fugară,
Iar tu în noaptea-adâncă ai vrea să fie zi –
Dar totu-i întuneric, fiinţă solitară…

Te-nnăbuşi şi suflarea ta caldă se va stânge
Şi-o stea strălucitoare din ceruri va pieri,
Iar soarta nemiloasă pe tine te va frânge
Şi tu nicicând pe dânsa nu o vei birui –
Curând, curând suflarea ta caldă se va stânge…

Prăpastia ce te-nghite e tot mai nemiloasă,
Iar tu, deşi ai viaţă, un mort eşti printre vii ;
De ai crezut vreodată că viaţa e frumoasă,
Plăteşte-acum tributul şi sclavul ei să fii –
Genunea ce te-nghite e tot mai nemiloasă…

Cobori în bezna nopţii, fugară strălucire,
Un braţ hain te-mpinge şi te va doborî,
Iar tu cu paşi himerici te-ndrepţi spre izbăvire
Şi-n pacea cea eternă curând vei coborî –
Te stânge bezna nopţii, fugară strălucire…


(Filip Militeanu- Treptele tinereţii)

Haos

Examenele vin zilnic, proiectele se aproprie de data limita, intr-un final le voi rezolva.

Cu aceasta ocazie va anunt ca activitatea de pe blog o voi reduce.

Daca vreti sa fiti la curent, nu uitati ca aveti posibilitatile de abonare sus in dreapta.

Va doresc succes!

Visuri

Cu un ochi deschis, cu celalalt inchis, visez cum imi cad examenele, cum ma suna colegii si sa ma anunta ca am cazut, ma trezesc constient cumva ca am picat, beau apa, ma culc la loc, visul continua. Imi suna telefonul si ma trezesc de tot. Sunt agitat, chiar am picat? Ma uit prin telefon la apeluri preluate, imi dau seama ca nu se poate, doar am visat. Visurile imi par acum atat de reale, incat nu imi mai vine sa ma culc.

Visurile mele devin o gluma nemiloasa. Ma chinuie.
Pana si in visurile mele sunt un idiot care stie ca e pe punctul sa revina la realitate.Daca as putea evita somnul, dar nu pot...Incerc sa-mi impun ce sa visez, incerc sa visez ca zbor, ceva liber, nu reusesc niciodata.

Concursul se prelungeşte

Concursul se prelungește cu 20 de zile.
Dacă numărul participanților nu va crește consistent încât o votare să fie necesară, alegerea câștigătorului îmi va aparține.

Iată şi camera web promisă ca premiu.

Calitate? Din părţi

Aşa arată un tricou cumpărat de la Takko la a doua spălare.
Reușim oare să mai avem parte de calitate?

Eu cu mine...

Acasa esti acolo unde inima ti se opreste. Sustin aceasta fraza, iar punandu-ma in fata oglinzii constat ca inima nu mi s-a oprit. Inca nu sunt acasa, inca nu ma simt acasa, nu ma simt acasa nici in Arad, nici in Curtici, nici in Timisoara. Daca mergem pe ideea ca substantivul “acasa” se poate lua si in sens metaforic, atunci toata situatia se transforma.

Suna poetic daca citesti cu atentie premisa postului si te intrebi daca e bine sa ne situam si sa ne analizam intr-o cosmogonie, in care te pui fata in fata cu reactiunea si te intrebi daca acolo iti e locul, daca acolo iti gasesti linistea. Chiar daca traim intr-o perioada a stresului, a timpului limitat, consider ca e bine sa iti faci timp pentru limpezirea gandurilor, pentru un minut de eu cu mine, la final ce e mai important in viata decat tu, ca individ? Sigur ca suntem intr-o fuga continua, intr-un maraton, nu mai avem timp nici sa socializam asa cum ar trebui, dar putem...

Nu sunt inca acasa, inima nu mi s-a oprit, inca nu am gasit locul in care ma simt bine. Am gasit doar momente, doar fractiuni dintr-o actiune in care ma simt impacat, cu inima oprita, cu timpul de partea mea, cu mine insumi.

Acasa pentru mine nu mai inseamna domiciliu, nu mai inseamna un loc in spatiu, inseamna o stare de implinire ca individ, cand stii sau ai cel putin impresia ca nu esti degeaba si chiar daca ai fi te ai pe tine, bun sau rau, esti tu si poti fi impacat cu tine. E momentul de relaxare totala, e momentul in care zambesti din senin fara nici un motiv aparent, e momentul in care fredonezi versurile preferate, e momentul in care mergi pe strada si toti din jur parca dispar, esti tu cu universul, e momentul cand te simti bine in pielea ta, cand reusesti sa te integrezi in peisaj.

Fiecare are momentele lui, fiecare se simte viu in felul lui, fiecare vede si simte lucrurile in felul lui, fiecare isi da seama ca unele lucruri doar pur si simplu exista. Nu toti gasim raspunsurile la intrebarile din interior, dar tuturor inima ni se poate oprii undeva, langa cineva, candva, fie doar pentru un moment, fie pentru o eternitate.

Final de săptămână

Cafeaua facuta cu filtrul de 30 lei din market e tot mai proasta pe zi ce trece, tigarile care mi le permit la prima cana de cafea sunt tot mai putine, marca tigarilor fumate evolueaza in functie de cursul salariul parintilor - rezultate scolare obtinute.

Ora de trezire se aproprie de normal, weekendul ma asteapta, cursurile sunt deja in ghiozdan, parintii isi asteapta fiul nerabdatori.

Plec spre Curtici, plec spre casa, plec, sper cu aerul conditionat din tren pornit.

Va doresc un weekend excelent!

Eu si modelingul

Mi s-a intamplat prin toamna, dupa ce am inceput facultatea. Mergeam prin centrul Timisoarei linistit si ma abordeaza o tipa cu un plian in mana. Imi explica ca e de la agentia X de modeling si ca se fac inscrieri la agentie pentru o eventuala colaborare cu firme, fie pentru reclame la diferite articole, fie pentru prezentari sau diverse activitati. Dupa ce iti vorbeste frumos te convinge sa urci la sediul lor sa completezi un chestionar cu optiunile tale.

Acolo te intampina o alta domnisoara foarte prezentabila, intr-un spatiu amenajat, cu afise, postere, sigle, embleme,un studio improvizat, ce mai.. aproape de o agentie de modeling. Esti luat frumos la intrebari, pui intrebari, ti se raspunde frumos, ti se prezinta avantaje, esti asigurat ca o sa ai de lucru daca te inscrii si intr-un final iti spune de taxa de inscriere de 70 de lei care ar asigura promovarea ta si telefoanele care se dau pentru tine. Esti indemnat sa platesti macar jumate acuma si jumate cand vei veni la un interviu cu directoarea agentiei. Am platit 40 de lei, am primit si bon de casa, mi s-a facut o poza asa sec pe hol, mi-au trantit poza pe situl lor si am plecat.

Dupa o saptamana ma prezint la intalnire cu doamna directoare. Platesc restul sumei, bon din parti, doar o iscalitura pe o foaie cum ca as fi okey si in timp ce astept sa intru in biroul directoarei observ cum blonda de la secretariat arunca foaia pe care m-a iscalit la gunoi. De aici as intelege ca aia 40 de lei chiar erau taxa de inscriere, iar restu 30 pentru ei neimpozabili.

Intru in birou, o conversatie foarta placuta si deschisa, mi se inmaneaza un model de contract de colaborare de profesionisti de vreo 4 pagini. Ma uit sumar peste el, parea in regula, din pacate m-au refuzat cand l-am cerut acasa pentru o studiere amanuntita. Costa in jur de 1200 de euro toata treaba cu trecerea mea la profesionist, iar 300 de euro trebuia sa suport eu, restul fiindu-mi suportat de firma. Mi s-a explicat ca in banii aia sunt incluse sedintele foto, cataloagele cu poze,hair stylistul, tipa de la machiaj, telefoanele, pliantele si mai stiu eu ce modalitati de promovare au ei.

Mi s-a propus un termen de 1 saptamana pentru aducerea unui avans, am refuzat si s-a ajuns la 3 saptamani pentru un avans urmand ca la avans sa semnez contractul si sa ma apuc de treaba sau mai bine zis agentia sa se apuce de treaba promovandu-ma. Mi s-a oferit o carte de vizita si mi s-a spus ca voi if sunat pentru alte confirmari si detalii.

Evident ca nu am platit acea suma de bani, evident ca nu am mai fost sunat de doamna directoare de promovare sa vin sa semnez contractul, dar am fost chemat la o sedinta cu 3 poze pentru a fi inclus intr-un catalog de promovare. Ajuns acolo la ora stabilita, sala plina de lume, de la frumosi la jegosi. Am intrat pe rand in studio, ne-au dat cu fond de ten asa in graba, am luat 3 pozitii si a patra cu o foaie in dreptul capului ca la puscarie cu numele meu.

Au imortalizat fraierul.

Ni s-a spus tuturor ca o sa fim sunati in cazul unui contract de publicitate si o sa mai fim sunati atunci cand se va deschide cursul de modeling la care vom putea participa gratuit fiind deja inscrisi la agentie.

Aha! Ia de aici!

La concluzie pot sa aduc ca argument faptul ca pe situl principal al agentiei nici nu figura sediul din Timisoara. Nu am mai fost contactat de nimeni, pe situl lor am doar o poza penibila, in final am ramas doar fiul ploii.

Am blog, dar n-am un leu

S-a discutat intens pe forumuri si pe blogurile personale problema monetizarii, problema profitului dintr-un blog personal. Concluzia vine de la sine: ai nevoie de trafic.

Cand esti mic nu ai multe variante. Serviciile de afiliere sunt deja exploatate de blogerii mari, adsensul e incet, neogenul se lanseaza incet, ofertele pentru bannere nu vin, asa ca o sa incerc sa scriu posturi platite prin intermediul BPP. Daca lucrurile vor fi asa cum se explica pe site atunci un venit ar fi asigurat. Sunt optimist.

Si pentru ca nu am gasit in search-ul meu rezultate concrete ale blogerilor inscrisi in acest program in mod cert voi reveni cu viitoarele concluzii.

Ce faci când îţi taie curentul?

Te trezesti bezmetic, mergi in baie, aprinzi becul, nici o lumina. Iti vezi linistit in continuare de treaba ta. Te pregatesti, iesi din bloc nu inainte de a verifica cutia postala. Acolo te asteapta o instiintare ca ti-au taiat curentul si motivul cum ca ai fi in evidentele de rau platnici, adica esti restantier. Te intorci in apartament, cauti printre facturile Enel un numar de telefon pentru informatii si incepi sa suni. Dupa insistente, iti raspunde operatorul, ii expui situatia, te lamureste si iei atitudine.

Iti arunci mancarea din frigider, cu exceptia cremvurstilor care rezista pana seara, iti aprinzi laptopul ca inca mai ai baterie, intri pe net, te logezi in home bank si studiezi situatia. Da, banii nu au ajuns in contul Enel, deci esti deconectat motivat. Te scarpini in cap si recitesti procesul verbal de deconectare in care vezi scris mic ca ti s-a emis si un preaviz cu numarul cutare. Iti aprinzi o tigara, iti ridici picioarele pe masa, tragi un fum si analizezi.

Fie te saboteaza vecinii, ca doar nu ai lacat normal, fie postasul nu ti-a adus preavizul, fie nu a iesit din cladirea Enel. Scandal nu poti face, situatia nu o poti remedia, explicatii concrete nu poti cere, iti pierzi timpul asa ca incepi sa aduni suma de bani datorata de prin portofel si de pe la prieteni.

Esti informat dupa indrumarile primite la telefon de la operatorul Enel, stii ce te asteapta, asa ca iti iei inima in dinti si pleci la ghiseul din zona. Salutul colocvial, plata aferenta a facturii restante plus plata taxei de deconectare de 29 lei, faci coada la alt ghiseu, la ghiseul cu problemele contractuale unde stai la rand 20 de minute pentru ca domnul din fata ta e foarte indecis si nu stie exact ce vrea. Ii inmanezi facturile achitate, te verifica in calculator, tasteaza 2 minute, merge in spate si iti vine cu o foaie A4, mai precis o fisa de calcul a garantiei, in ea gasind indexuri, kwh si inca o suma pe care o ai de plata. Plata se face la Cec.

Asa ca iesi din caserie, te intrepti spre cec, unde stiai ca se afla sigur. Ajungi acolo, e in renovare, o foaie lipita in geam te anunta unde e cea mai apropiata agentie. Ajungi si acolo, gasesti un ghiseul liber, ii dai fisa de calcul a garantiei, functionara iti da o pagina A4 de completat. Reusesti, cu indrumare, sa o completezi. Inmanezi buletinul impreuna cu foile aferente si dupa 5 minute de tastare in calculator, 3 semnaturi, mai primesti un fel de bon de plata cu care mergi la alt ghiseu, la ghiseul caserie, unde dupa ce predai bonul ti se fac 2 chitante, mai precis 2 recipise de consemnare. Semnezi si acolo de 2 ori, dai banii si ai plecat. Dupa minute bune pierdute prin cec te indrepti spre caseria Enel de unde ai luat fisa de calcul a garantiei.

Ii prezinti recipisa, se pastreaza originalul arunci cu niste semnaturi pe un act aditional la contractul de furnizare a energiei electrice, se stampileaza actele si esti liber. Conectarea ti se face a doua zi dupa masa, ca doar dimineata se fac deconectarile. Apare si curentul, esti multumit ca ti-ai complicat viata.

Morala: plateste direct la caserie daca esti aiurit si la timp

Optimistul din cimitir

Ambitios cum ma stiam, am pornit la drum. Nu a durat mult si elanul mi s-a taiat. Zidul a fost in fata, ma astepta. Am repornit, am mers, elanul mi s-a taiat iar. Un nou zid ma astepta, putin mai mare. Ma ridic, ma uit peste umar, nu cuget decat 2 secunde si pornesc. Dinou elanul mi s-a taiat, inertia ce ma mai duce, dar am dat de o groapa. Am cazut in ea.

In ulima perioada mi s-au intamplat tot felul de lucruri, am avut parte de diferite situatii stranii cu dialoguri nicidecum concise, de fapte intarite de argumente care desi la prima vedere par false, intr-un moment de cugetare realizezi ca au pornit de undeva, ca sunt bazate pe ceva, orice lucru spus, orice caracteristica facuta, la ironie sau nu, asortata sau nu, isi are originea din trecut, in diversele actiuni sau activitati avute.

Doar in momentele grele iti revizuiesti cu o seriozitate maxima comportamentul, ambitiile si, cel mai important, situatia curenta, cu care vii si te plasezi in cubul societatii, in puzzleul vietii. E dificil sa aduci fetele unui cub sub aceeasi culoare, macar o fata daca reusesti e bine, tot la fel e dificil sa iti aduci toate gandurile, situatiile, planurile si sperantele pe aceeasi axa si nu orice axa, o axa a armoniei, o traiectorie a culorii predominante, a starii generale de implinire si a sentimentului de drum liber.

Te poti situa pe o cale ferata, iar tu o locomotiva, care trage dupa ea sperantele tale, amitirile, trecutul, ambitiile, nevoile si strabati kilometrii intregi, treci de un semnal, de alt semnal, tot timpul ai verde si linia e buna, terasamentul solid, nu te scutura, nu deraiezi, macazele te lasa sa treci pe o alta linie cu toate vagoanele, te lasa sa revii pe linia initiala, kilometrii de linie ferata care nu se sfarsesc, tot timpul vor fi sub rotile tale si te vor ghida, iar incarcatura trasa dupa tine va fi tot timpul acolo, nu va fi aruncata de pe sine, nu va deraia la vreun macaz, nu vei fi nevoit sa lasi un vagon in reperatii, totul se uzeaza armonios, toate se petrece asa cum ar trebui, iar cand locomotiva este scoasa din functie vagoanele inca pot ramane pe sina, dar vor fi retrase si ele pentru ca doar impreuna vor forma un intreg, intregul format putand fi persoana ta, a mea, a fiecaruia, alaturi de vagoanele proprii, vagoane care in fiecare statie se vor ocupa cu ceva, de cineva.

Ma pot compara cu un copil in parc care a ramas fara minge si desi o cauta cu disperare nu o gaseste. Totodata copilul ramane singur in parc, iar norii de furtuna acopera cerul, razele soarelui nu mai pot patrunde si o lumina sumbra acopera parcul. Iar eu acolo, copil mic, fara mingea lui, singurel si cu nimeni in jur, ma asez pe o banca si ploaia incepe. Ma ridic si ma uit spre cer, observ norii negri, nervosi, care se descarca prin ploaie, o ploaie torentiala de toamna. Totul e vestejit si umed, calci in mocirla sau in balti, ploaia nu se mai termina si tu esti tot singur in parc fara nici o protectie si cineva alaturi. Poate daca aveam mingea as fi prins curaj, poate daca o aveam era mai bine, dar asa astept, pe cineva, pe tutore sa vina sa ma ia, sa ma stranga in brate si sa ma protejeze de ploaie care deja m-a facut leoarca. Asa astept acum ceva, astept ca cineva sau ceva sa imi vina in ajutor, sa nu mai fiu batjocorit de ploaie, sa fiu protejat si bine, peisajul macabru a parcului abandonat in vijelie sa dispara, razele soarelui sa repatrunda printre copaci si nori, totul sa fie armonios si vesel.

Si cum sunt eu, poate mai sunt altii, aflati in asteptare, asteptarea care ne conduce spre ganduri optimiste, ne tine vie speranta de mai bine, dar precum asteptarea e strans legata de timp, la fel sunt si sansele de a iesi din impas proportionale. De ce astept, te intrebi, de ce nu fac ceva, de ce nu fug din parcul acela, de ce trebuie sa stau in ploaie si sa plang, de ce astept ajutor si de ce nu iau atitudine, raspunsul e foarte simplu: mi-am pierdut reactiile, rationamentul, sunt undeva in trecut, conexiunile nu le mai pot face, nu mai am energie fizica si nici psihica sa fac ceva, nu pot fugi din ploaie pentru ca sunt impietrit.

Am fost impietric de evenimentele petrecute candva, m-a impietrit norocul orb pe care il am si m-am impietrit singur pentru ca nu mai am incredere in mine. Sunt ca un mort, sunt un zombi care traieste prin fragmente din trecut, sunt un mort pentru care viitorul nu mai vine de la sine, un mort care asteapta invierea, asteapta suflarea, isi asteapta sufletul sa ii ridice trupul, sunt o stanca, sunt o statuie, sunt un om blocat, probabil blocat in vise, pentru ca doar acolo sunt fericit si doar in vise cineva imi vine in ajutor. Sunt pierdut in visare si nu ma mai pot trezi, sunt optimistul din cimitir.

Eu cu mine....

Articol scris de Andreia:

Fiecare dintre noi are momente cand pur si simplu se deconecteaza de lumea asta a haosului in care traim; fie mergand pe strada, fie ca ne cautam un loc anume de liniste, fie, intamplator, fara sa ne dam seama.

Iesi de la scoala cu 1000 de ganduri cu lucruri ce te asteapta acasa sau in locul spre care te indrepti. Ajungi la un semafor si vezi o biata batrana certandu-se in disparare cu domnul politist care tocmai ii daduse o amenda pentru ca trecuse pe culoarea rosie a semaforului. Si atunci , te intrebi….oare e corecta lumea asta?! De ce unei batrane care poate abia se descurca cu cativa leisori pe luna i se da imediat si fara alte discutii si targuieli o amenda, care nu e tocmai minora, pentru o fapta care nu poate fi considerata o incalcare a legii majora, si acelor oameni care omoara si violeaza si chinuie atata lume nevinovata, li se da, de multe ori, o sentinta minima pentru fapta comisa?!

Si mergi mai departe gandindu-te la situatia la care tocmai ai fost martor si tot mai infundat in ganduri,si ganduri….pana cand, dintr-o data, nu mai auzi decat cate un zgomot al claxonului masinilor ce trec pe langa tine sau al unor sunete amestecate,a unor glasuri si fara sa iti dai seama esti cuprins intr-o lumea a ta, o lume a gandurilor tale.

Te uiti in stranga, te uiti in dreapta, ca un bezmetic care nu face parte din acel peisaj si atunci incepe!!!….incepe “pierderea constiintei”(cum le spun eu acelor momente).Tot felul de amestecuri de ganduri fara rost si fara un scop anume,o amestecatura de idiotenii, dar care, in acele momente de deconectare, reprezinta un fel de liniste.De ce liniste? Nici eu nu stiu….desi toate gandurile se aduna si ar trebui sa fie o harababura in cap, eu ma linistesc…ma simt rupta de realitate,simt ca plutesc, simt ca doar eu exist si tot ce ma inconjoara e o pata de culoare sau ma imaginez intr-o alta lume,o lumea creata de mine, asa cum o vreau eu.

Visator, mergi asa pana te apropii de destinatie. Cu cateva clipe inainte sa ajungi, toata lumea acea linistitoare si plina de visare, acea ceata a bezmeticului devine tot mai clara. Zgomotele devin mai intense, gandurile tot mai rare, si la un moment dat…te-ai trezit….si parca uiti de acea clipa de deconectare, de liniste si iti continui rutina de zi cu zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum tot ar fi la locul lui, acolo, asa cum trebuie.

De la sate citire: agricultură

Din peisajul românesc fac parte omul cu vaca alături de copilul în părădăici (roşii, tomate), verde în palme şi roşu la ochi de la atâtea stimulente. Omul cu vaca pe marginea şanţului reprezintă cel mai bine imaginea agriculturii româneşti. Defapt ne putem imagina o sumedenie de situaţii, de acţiunii, de tablouri care ar concentra spre o formă ideală productivitatea românească. Imaginea din tablouri la propriu cu ţăranii îmbrăcaţi în straie populare care încărcau în căruţele trase de boi fân, nu e mult schimbată în sens, doar contextul ce face diferenţa, conjuctura tehnologiei.

Sunt sătul de muncă fără rezultate, de muncă doar pentru a fi, suntem într-un sistem de producţie arhaic, timpul nu mai contează, raportul timp/rezultate îl uităm, trecem cu vederea că muncim prost, că risipim timpul, ne prostituăm prin muncă pentru că suntem îndoctrinaţi, ne complacem în frică de nou şi în primitivism.

Sunt frustrat şi mie scârbă, sunt atins şi marcat, sunt răsfăţat şi nedorit, dar agricultura lipseşte!

Suntem aproape

Suntem aproape să fim luaţi de dracu. Am utilizat prea mult cred sintaxa "dracu să ne ia".
O ştire de pe Mediafax anunţă: Coreea de Nord ameninţă că va efectua un test nuclear.

Îi cred în stare şi vă anunţ că sunt pregătit!

Eşti

Ești nesimțită când îmi refuzi o cutie de Eritromicină. Nu știai că e voie să eliberezi antibiotice pentru 72 de ore? Îți era lene să te desprinzi de scaun?Suntem mai catolici decât Papa?

„Responsabilitatea farmacistului este să-i ceară mai multe amănunte pacientului despre afecţiunea de care suferă, pentru a afla dacă poate să-i elibereze medicamente pentru trei zile fără reţetă“, a spus Elena Călin, preşedinta Colegiului Farmaciştilor Dolj. Sursa:GDS

Eşti de apreciat când mă înţelegi că nu îmi doresc să iau antibiotice, dar nu am ce face pentru că imunitarul îmi este la pământ. Ar fi mai bine să stau 1 săptămână cu ceaiuri în pat, iar pe urmă tot la antibiotice să ajung? Ai fi satisfăcut intelectual doar pentru că eşti anti "antiviaţă"?

Eşti un scump când nu mă iei la miştouri pe tema unor lucruri sensibile.

Eşti cel mai bun când îţi aduci aminte că şi eu ţi-am făcut favoruri, nu doar tu mie.

Eşti pe treaba ta când susţii un lucru şi ai bazele.

Eşti penibil când insisti fără o premisă,iar tu te simţi ameninţat când te contrazic vehement.

Eşti enervant când vrei să îmi impui ceva.

Eşti fără sens când mă critici doar dintr-o singură perspectivă.

Eşti prietenul meu dacă îţi doreşti acest lucru.

Invadat

După o lună de activitate pe un site care nici nu merită să fie menționat iată ce s-a ales cu mailul. Noroc că am cântărit situaţia înainte şi am făcut un mail dedicat. Se mai adaugă mesajele primite cu rugămintea de a-i şterge din lista de prieteni pe expedietori, motivul invocat fiind spamul provocat de acţiunile mele pe site.

Concurs!

Organizez un concurs în care doritorii sunt îndemnați să scrie un post la ei pe blog despre următoarea temă:

Ce ați alege dacă ar fi să vă mutați mâine, între o insulă pustie și o zonă metropolitană?

Se porneşte de la premisa că vă aşteaptă o locuinţă şi o soldă lunară care să permită aprovizionarea în ambele cazuri. Diferenţele evident fiind semnificative.

Cerinţe:

Minim 3 argumente pro pentru varianta aleasă şi minim 2 argumente contra variantei dezagreate.
Rog un link spre blog, indiferent în ce context.
Rog adăugarea unui comentariu în acest post pentru a fi luaţi în evidenţă.

Durată şi jurizare:

28 aprilie-28 mai
La final voi alege 2 posturi care le voi supune la vot de către cititori. Voi alege situaţiile cel mai bine argumentate. Cele 2 posturi vor fi publicate pentru o mai bună lectură a cititorilor.

Deasemenea la final voi posta toate blogurile care au participat, pentru o reciprocitate a linkurilor.

Premiu: O cameră web Manta. Asigur expedierea.

Mult succes!

Cool, right?

Retrospectivă viaţă cămin

Imi aduc aminte viata de camin de anul trecut, eram boboc, proaspat absolvent al liceului, plin de speranta, optimism si impulsionat de povestile auzite despre viata in camine si libertatea din facultatea. Eram pe val, am ajuns printr-un noroc sa stau in camera cu un prieten din Curtici, fost coleg de generala, cu 3 fosti colegi de liceu de-ai lui si cu un tip din Drobeta.
Am ajuns in caminul 2mv, la 10 minute de complex, la 2 minute de facultate, la o vesnicie de trai decent si mai rau camin de baieti. Singurele fete din camin erau prietenele unor vecini sau femeile de servici. Izolare totala, oameni de tot felul, nimic decent, putini cu mintea la cap, adaptare anosta.

Eram 6 intr-o camera pentru 4 oameni, cu grupul sanitar pe palier, eram inghesuiti, ca viermii intr-un mar, dar unde sunt oameni capabili si cu caracter totul poate fi placut. Dupa 1 sau 2 luni un tip pleaca in alt camin, ramanem 5, dar 6 paturi, parca altfel era aerul si parca altfel era atmosfera dupa aceea.

La inceput fiecare mai primea vizite in camin, de la fosti colegi, de la prieteni si prietene, pana la frati si surori. Incet incet, fiecare intra in paine la facultate sau in viata de zi cu zi si lucrurile s-au mai calmat. Eram 5 pusti de 20 de ani, intr-un camin de baieti, fara bani suficienti, fumatori si bautori de cafea(doar 3), dependenti de filme, muzica si viata buna. Ne-am imprietenit destul de repede, traiul ni l-am facut comun,nu ca am fi vrut, doar ca nu am avut de ales; mancam din aceiasi farfurie, de pe aceiasi foaie, imparteam salamul, tigarile si cafeaua. Eram ca o mica familie, fiecare incercam sa ne ajutam, sa reusim sa trecem peste greutatile vietii cat si cele de ordin educational.

Privind in retrospectiva, ma vad pe palier cu tigara si cafeau cum ma plangeam de traiul greu din camin, de lipsa bucuriei vizule de a avea in jur o prezenta feminina, de greutatile de acasa si evident de la scoala. Astazi imi dau seama ca nu era asa rau, era chiar destul de bine, eram o echipa organizata, o echipa sociabila pe care te puteai baza in orice moment si priceputi aproape la orice. Eram camera care avea de toate, aveam informatiile, tehnica si aveam oratoria impregnata.

Imi e dor cel mai mult de sompozionul de somn pe care il faceam in camin, de patul la limita decentei pe care puteai dormi cu zilele si de confortul termic care niciodata nu te dezamagea. Imi e dor de mirosul cafelei care ma trezea, de pachetul de tigari al colegilor si de jazon mraz care imi canta in surdina dimineata.

Ma amuz copios de momentele de lene groaznica, cand trebuia sa cobor de la etajul 4 pentru a lua paine si apa, de momentele de mituire pentru a merge altcineva in locul meu si de zilele cand fumam tigari de foi, din tutunul vecinilor, cu shakuri de proteina, hyper mass 5000. Eram niste fiare, eram vaccinati,doar foamete am tras, prin chefuri am trecut si prin momente grele la fel.

Nu mie dor insa de jegul de pe palier care ma astepta duminica seara, de jegul din toalete, de hartiile igienice imprastiate, de fecalele care dadeau pe langa wc si de boratura unora, care nu au putut sa aiba o directie fixa. Nici de cretinii de pe palier, de atitudinea unora, de scuipatul altora, de impresiile nefondate si de mirosul de vegetatie, de jeg din camerele catorva.

Eram tanar si nelinistit, eram pe val, dar mi s-a taiat elanul rapid, mi s-a taiat scurt, fara drept la replica, nu a fost ca in povesti, nu am putut nici macar sa imi imaginez ca asa ar fi putut fi, a fost bine cumva, a fost o experienta unica care si-a lasat amprentele, s-a soldat cu niste prietenii frumoase.

Finalitatea incheierii unui an in camin, implicit promovarea in anul 2 la facultatea a fost ca fiecare s-a dus unde a putut sa ii fie mai bine, fiecare a fost cu pizda masii, corect pana la urma, deoarece discrepantele intre medii erau mari si nu am fi prins un camin mai bun unde sa fim cazati toti 5.

Aşa se vede politica de la sate

Ma dezgusta gandul ca liderii politici, fie ei la nivelul national sau local se imbogatesc intr-un an precum se ingrasa porcul. Chiar daca comparatia nu e reusita, cred ca esenta e bine inteleasa, imbogatirea se produce rapid, peste noapte uneori si cel mai terifiant, fara jena. Daca tot se fura, macar sa se fure cu cap si sa nu iasa in evidenta, sa fie baieti destepti, cum e termenul la moda, sa fie hoti inteligenti, nu badarani si tarani. Inca un lucru care cred ca e obligatoriu de luat in calcul… fa ma ceva si pentru cetateni, dute dracului de nesimtit, furi tot ce prinzi si uiti pentru ce esti ales sau delegat, esti acolo in slujba cetatenilor, esti pus sa faci ceva, sa faci multe, iar daca esti prea ocupat cu furtul sigur nu vei reusi sa faci nimic.

Fura, dar si fa ceva, fa sa fie bine, altfel incat noi sa nu ne mai preocupam ca nu se face nimic in tara sau mai exact in localitati. Stau si ma uit la astfalt, ma ingrozesc, craterele sunt imense, oare unde dracu ar trebui sa fie reprezentantul politic, ales de mine prin vot direct? Fa gibonule ceva, fa o lucrare sa reziste, sa o vad si eu, sa am mintea ocupata cu realizarile minime pe care tu mi le oferi si atunci nu ma mai preocupa faptul ca tu furi. Dar daca cotizez cu impozite, taxe si nu se face nimic, imi pun intrebari si iese urat. Iti cobor toti sfintii din ceruri, dar fara rezultate se pare, tu iti vezi in continuare de treaba ta, sa freci menta la birou sau pe ecrane, sa nu faci nimic si sa te gandesti cum sa ciordesti mai mult si eficient, ca doar ai facut si tu o scoala si ai prins ca randamentul e benefic in orice lucru.

Ciordeste ba, dar cu cap, fa si mie, ia si tie. Oricum suntem de groaza daca am ajuns chiar si la mentalitatea asta, am fi in stare sa lasam pe alesi sa fure doar daca ar face ceva pentru comnunitate. In mod normal , intr-o tara intradevar democratica si intr-un stat de drept toate ar trebui sa functioneze ca pe banda, totul sa mearga la foc automat, sa fie demarate lucrurile, totul sa fie pus cap la cap si fiecare sa se multumeasca cu putinul sau suficientul pe care il castiga.

Noi plecam de la principiul ca odata ajungi in functie incepem sa scoatem discret fonduri, fonduri destinate noua cetatenilor pentru lucrari. Inteleg ca ai frustrari, ca esti un frustrat sau un golan, dar nu mai fi bou, nu mai fura, revino pe pamant cu picioarele, nu mai fi egoist, ca doar nu ai canditat ca un reprezentant al egoismului, nu esti mister sau miss egoism, ar trebui sa fi mister sau miss responsabilitate si al sarcinilor de serviciu duse pana la bun sfarsit si corect.

Traim in tara nimanui, traim in tara tradatorilor, traim in tara unde prima gura de oxigen a fost infecta, iar pamantul este imbibat cu lamai pentru a nu-i fi greata cand ne inghite.

De la sate citire

Iubesc diminetile cand te trezesti inghetat, cand te trezesti ghemuit ca un vierme de frig, doar ti-a fost lene sa iti faci foc in teracota(asa-i pe sate), macar asa…sa se incalzeaza aerul. Te confunzi cu o fiara, ai impresia ca esti mai rezistent decat ai fi, te crezi prea bun pentru ati face foc. Sau poate esti lipsit de timp, de chef, de vlaga, iar caldura emanata de eventualul foc nu te-ar mai ajuta cu nimic, in sensul ca nu ti-ar aduce un plus de confort pentru ca tu oricum esti un nenorocit in firea ta, esti unul care nu mai are nevoie de caldura. Esti pe dracu…

Si uite ca exista dimineti cand nasul iti e infundat, gura uscata, iar picioarele inghetate. Te intrebi ce s-a intamplat de e asa frig, ori a venit dracu in camera, ca tot l-am invocat pe blog ori s-a racit afara brusc. Realizezi ca nu esti asa norocos, ci doar afara e frig. Deschizi usa de la casa, iesi in curte cu ochii intredeschisi, esti mort de somn si congelat. Te uiti pe unde calci si mergi in baie. Dai cu apa pe ochi, te uiti in oglinda, iti vine greata. Iti faci un mini review la ce ai facut cu o zi inainte, la ce ai facut in ultimul timp, mai dai un jet de apa si te impaci cu ideea inca de dimineata ca esti un nimic, doar un parazit care are un nume si o carte de identitate. In esenta povestea ta nu intereseaza pe nimeni, iar dimineata cand esti limpede ai ocazia sa bifezi si acest lucru.

Vrei sa te arunci la mancare, dar elanul ti se taie cand nu e nimic pregatit, esti nevoit sa iti dedici 15 minute din viata deja patetica unui ritual bine gandit de ati pregati micul dejun. Dupa ce iti parcurgi toate etapele incalzirii, incalzire si psihologica deasemenea, te asezi la linia de start, te pregatesti, te foiesti, iti gasesti locul si astepti. START! Ai pornit intr-o noua zi, intr-o noua aventura, in vesnicul maraton de a face ceva si/sau de a ajunge ceva..

Gata! M-am tirat!

Maine la 12 50 plec spre Arad, iar de acolo spre Curtici. O sa-mi iau sacul cu nervi si gentile cu haine si ma duc dracu spre sate. Ma duc in speranta de mai bine, ma duc sa petrec, sa ma relaxez si sa sarbatoresc sarbatoarea.

Sa ne auzim cu bine in curand!

Pierduţi în visare

Suntem si vom fi pierduti in visare, suntem si vom fi visatorii pacii, suntem si vom fi ... ce? Timpul ne preseaza sau ne lasam presati pentru ca avem impresia ca asa e normal, greutatile ne apasa pe toti, dar fiecare individ cu problemele lui, zi de zi evoluam, ajungem in alta etapa a vietii, pe alta scara mai aproape de nimic, pentru ca uitam pentru ce luptam, uitam cine suntem, uitam de noi.

Societatea ne muleaza prost, conjuctura in care traim ne muleaza prost, suntem mulati prost de tot ce e in jur pentru ca ne lasam mulati, ne lasam pentru ca suntem ocupati cu altceva, avem capul in alta parte, suntem in nori, suntem in vise. Uitam sa traim, uitam sa ne bucuram de ceva, uitam sa ne educam.

Ajugem sa fim acelasi individ zi de zi, sa ne complacem, sa ne plangem maine de greutatile de ieri si poimaine de greutatile de maine. Ne lasam daramati pe drept cateodata de orice piatra, nu reusim sa mutam piatra din fata, nu reusim sa mutam sau sa ocolim bolovanul care vine spre noi, nu reusim sa mergem mai departe.

Ne blocam, ne cicatrizam in nimic, suntem pierduti, pierduti in speranta de mai bine, in optimismul bolovanului orb si surd, doar ca e bine de stiut ca vom ramane cu speranta, doar faptele si actiunile se materializeaza, restul dispare, visul se sparge atat de usor incat nici nu iti dai seama ca tu nu mai esti in el. Uiti sa iesi din vis, uiti poate pentru ca nu vrei sau poate ca nu esti in stare, uiti sa fi pamantean, sa iti asculti vocea interioara, vocea din interiorul tau care iti spune cine esti cu adevarat.

Esti si suntem ocupati cu altceva, cu traiul zilnic, cu scoala, cu munca, cu progresul, cu orice altceva, nu zic ca e rau, doar e de la sine inteles ca suntem condamnati sa traim in epoca timpului, a secundelor pretioase si a spiritului de lider, a liderului suprem, a celui care reuseste sa se uite in urma si sa vada ca e ceva, ca a progresat, ca a facut un pas in fata.

Pierduti, uitam sa ne controlam, uitam sa ne revizuim comportamentul, uitam sa vedem daca actiunile pe care le facem ranesc pe cineva, ajungem sa nu ne mai pese de nimic, sa nu ne pese daca cel de langa noi a ramas in urma si are nevoie de ajutor, suntem altceva decat ceea ce am vrea sa fim.

Ne mulam dupa continut, ne mulam dupa probleme, ne durizam si ne etichetam pentru ca asta e de facut cand toata lumea te loveste cu cotul in goana lor dupa vanul nebunului. Nu imi place ceea ce sunt, nu imi place ceea ce esti, important e insa sa vrem sa ne facem timp sa ne evaluam, sa ne gasim macar odata intr-una din cele mai vechi conditii umane. Fiecare avem un vis, un nume si o poveste, fiecare avem o viata de trait, dar macar sa reusim sa nu o traim degeaba.

Asa straluceste lumea, asa stralucim noi!

E cool când vin sărbătorile

Imi permit sa zic ca e cool cand se aproprie o sarbatoare, totul e mirific, romanul are in adn impregnat o lene specifica, o bucurie meschina, pentru ca atunci cand e sarbatoare nu se lucreaza ci se chefuieste si evident trantoreste. Asa ca simt in aer mireasma de putoare a lenii pe care o s-o pun in aplicare odata cu sosirea vacantei. Oricum deja am inceput sa ma integrez in vacanta, in a nu face nimic, in a da cu banu in stanga si dreapta, pentru ca vin Sarbatorile Pascale, vin bani in plus si vin cadourile, vine trantoreala si mutarea resedintei in cafenele si birturi.

Nu as avea voie sa dau un procentaj referitor la numarul de persoane care sunt ca mine, dar ma screm si zic ca e un procentaj mare, un numar mare de oameni care deja fac lucruri fuserite doar doar trece mai rapid timpul si ajung sa sarbatoreasca ce o fi de sarbatorit, unii il sarbatoresc pe Hristos, iar altii sarbatoresc sarbatoarea.

Eu de cativa ani sarbatoresc sarbatoarea, sarbatoresc libertatea de care am parte in perioada sarbatorilor, sarbatoresc ca ai mei sunt ocupati cu organizarea mesei, a primii neamurilor, a plecarii in vizite pe la prieteni si a nebagarii in seama a fiului lor. Sunt in extaz cand nu imi comenteaza nimeni ca am ajuns tarziu, ca am facut aia sau cealalta, ca am stat cu orele pe o cafa si ca vin acasa afumat ca si slanina de la porc.Un motiv pentru care sunt liber ar fi ca nu vrea nimeni scandal sau ma rog discutii contradictorii in perioada sarbatorilor, se vrea a fi armonie, liniste si regasire in familie. In principiu mi se rupe in traditii, sunt indiferent (ca sa fiu mai diplomat), tot ce ma intereseaza e sa am verde la tot ce vreau sa fac si in mod normal am.

Ce ma irita insa e ca simt libertatea prea repede, ignor scoala si treburile serioase pe care ar trebui sa le fac, sunt un roman tipic, care nu mai vrea decat sa o arda aiurea, sa frece menta, sa taie frunze la caini ca si Ion. Perioada sarbatorilor ma transforma in nimic, in nimic productiv si culmea ca imi place.

Să mă duc dracu!

Vreau să dau bani, defapt sunt nevoit! Aştept 7 zile pentru un rahat de ordin de plată? Ing!!!! Ce se întâmplă?Până mai ieri eram prieteni! O să revin la vechile metode de plăți, mă distanțez de home bank, de Ing, de tot ce înseamnă bancă!

Glewp.com

Glewp.com proaspăt lansat se vrea a fi un site de socializare, un chatroom modern, în opinia mea un forum live mai şmecher, unde se poate socializa fie prin chatrooms, fie printr-o fereastră individuală de chat cu alt utilizator selectat de tine. Ideea mi se pare interesantă, dar numai cu un advertising în forță succesul va fi garantat. Glewp, "humanity online", se vrea a fi internaţional, se vrea pentru toţi utilizatorii internetului, indiferent de locaţie.

Cu ce vine diferit glewp? Cu o altă abordare a chatroomului, cu un imbold puternic, cu optimism şi cu idei noi! E şi mov! Esențial e însă că îţi poți personaliza tema, pe mine movul mă irita, dar am găsit o temă perfectă pentru liniștea vizuală a ochilor mei. În principiu se poate personaliza tot.

Mult succes le doresc inițiatorilor, să ne auzim cu bine, să ne citim live pe chatroom!

Link: www.glewp.com

Mon amour...

Vreau la Paris! Vreau din nou la Paris! Vreau în orașul luminii! Vreau în orașul simbol al Franța şi Europei! Vreau în locul unde s-a făcut istorie! Vreau să simt din nou fiori când încet încet de la orizont vedeam cum se ridică turnul Eiffel! Îmi aduc aminte cum mă apropriam încet de turn, la fiecare pas era tot mai mare, era tot mai impunător și gigant. Era un vis devenit realitate, parcă numai ieri citeam la ora de franceză despre Franța, despre Paris, despre eternul turn.

Vreau în civilizație, vreau acolo unde oamenii nu se grăbesc, unde ceasul ticăie mai rar, unde sentimentul împlinirii te găsește. Îmi plăcea să mă opresc la o terasa pe malul Senei, să comand o cafea, să o savurez cum numai eu știam mai bine, în timp ce vaporașele cu turiști treceau prin spatele meu. Bine era când vedeam pe strada oameni împliniți, chipuri fericite, doamne elegante cu domni stilați, tinerii îndrăgostiți care se sorbeau din priviri, timpul pentru ei nu era o problemă….

Aerul parizian mă îndemna la destindere, relaxare, euforie, calmul era peste tot, nimic nu te deranja din al tău vis, a ta împlinire. Ai ajuns! Erai acolo! Erai departe! Dorul de casă nu își avea rostul, simțeam că locul meu e acolo, mă integram perfect în peisaj, mă simțeam acasă.

Când am ajuns în vârf, în vârful Turnului Eiffel, m-am simțit stăpân, m-am simțit stăpân peste meleaguri, m-am simțit stăpân peste mine. Locul era încărcat de istorie, eram și eu prezent acolo, ce putea fi mai frumos oare, decât să vezi noaptea Parisul de sus. Îl savuram în toată splendoarea lui, admiram priveliștile rupte din coperți de reviste, fântânile arteziene,gazonul îngrijit, vedeam și Champs Elise, vedeam cum nimic nu doarme, cum totul prinde viaţă. Fiind în vârf prindeai forță și optimism, prindeai speranță şi energie, erai pregătit pentru o incursiune în Paris.

Străzile mici ți se păreau mari, buticurile și terasele erau pretutindeni, mirosul de pâine proaspăta te atrăgea în băcănie, iar soarele la apus îți era drag ție. Ţi-ai fi dorit ca ziua să nu se mai termine, să ai timp să străbați pe jos istoria, să te bucuri în continuare de fiecare colțișor al străzilor, să te bucuri că ești privilegiat.

Melancolia mă cuprinde, mă cuprinde pentru că sunt acasă, vreau în Paris, vreau să retrăiesc ce am trăit, vreau să străbat ce a mai rămas de străbătut, să vizitez încă o data Turnul Eiffel, Catedrala Notre Dame, muzeele Louvre, D’Orsay şi Arcul de Triumf, , să mai am încă o dată ocazia de a mă plimba pe malul Senei, să dau cu picioarele prin covorul de frunze argintii, să fiu din nou acolo, să fiu….

Sunt pe pace

Un titlu de altfel ciudat, la fel ca starea generala a mea ca individ, sunt pe pace, sunt astenic, pasiv, lent si dezorganizat, sunt exact cum nu as vrea sa fiu, sunt epusul euforicului, iar daca ar fi sa renunt la copulativul folosit deja in exces as rezuma toata starea emotionala si fizica la o expresie mult draga mie: o ard aiurea.

O ard aiurea, pierd timpul aiurea si fara sens, s-a instalat astenia sau cum s-o numi, oboseala ma rapus, vitalitatea mi se altereaza, cateodata ma simt ca un hoit, cafeaua, energizantele nu mai au efect, soarele ma irita, urechile imi vajaie, parca totul e dezordonat si ne la locul lui. Incerc sa gasesc o logica, sa imi gasesc o traiectoare care nu ma va dezamagi, o axioma in care sa am incredere si care sa imi furnizeze imboldul de care sigur am nevoie. Ma enerveaza telefonul, il arunc de oricate ori am ocazia, il vreau departe, vreau sa fiu cu mine insumi, sa fiu linistit si in pace.

Scoala sa nu ma agite, sa nu mai cunosc stresul, sa pot fi prezent la cursuri, seminarii dintr-o pocnitura de degete, sa fiu teleportat, sa nu mai fie nevoie sa ma deplasez, sa stau in caldura din autobuze si in mirosurile neintentionate ale unor oameni care mai uita sa dea cu apa pe ei, sa fie totul bine, ca in fanteziile cu insula pustie.

Vreau sa plec si probabil voi pleca, sa fiu ca si Bonnie & Clyde, un fugar, un fugar de realitate, fug, sa nu mai vad, sa nu va mai vad, sa las grijile acasa, sa las starea anosta aici, sa las tot ce nu e important, sa imi las comportamentul labil si sa fiu doar cu mine insumi, sa am timp sa ma renasc, sa ma regasesc, sa ma redefinesc ca om, sa fiu relaxat total, sa fiu purtat oriunde.

Sa am muzica preferata in fundal, sa fiu la volan, sa conduc, sa apas acceleratia, masina sa asculte, sa ma inteleaga, sa se conformeze la pretentiile mele, sa nu fie deranjata de bruscarile sau de mofturile mele, asa cum tu posibil cititor poti fi deranjat de unele greseli sau incoerente gramaticale.

Interesul pentru ceva e pierdut de mult, zidul pus contra agresorilor sociali sa dispara, sa nu ma mai simt incoltit, sa dispara primejdiile, grija pentru ziua de maine, sa fiu liber macar cateva zile, sa inchizi telefonul, sa treci cu o viteza modesta printre munti, sa simti aerul curat, sa te bucuri de privelistile verzi, sa te bucuri de vaca care paste pe marginea drumului, sa te bucuri de copiii care inca se mai joaca fotbal, sa ai timp sa te bucuri de orice lucru nesimnificativ, care in viata cotidiana, cea lipsita permanent de timp si intr-o agitatie continua, nu si-ar gasi rostul. Sa ai senzatia ca esti un om, nu o robot care are trasata o traiectorie, un algoritm de implinit.

Vreau sa renunt la conjuctivul pe care il folosim tot mai des, vreau o actiune prezenta, nu o actiune posibila, vreau ca visul sa devina realitate acum, nu maine si nici peste cateva zile. Vreau concretul, dar il vreau frumos si bine!

Cum să faci bani din adsense

Îți faci un site pentru download filme, ești la zi cu ele, îl umpli cu adsense, pui pop up care te urmează aproximativ un minut și te sfătuiește să dai click pe el pentru a dispărea, ai 550.000 de afișări lunare şi garantat ai succes. Mă opresc aici cu postul, cel mai bine e să observați personal și să rumegați situația. Vă aștept cu o părere.

Link: http://www.filme-noi.page.tl/

Îi rău...

Îi rău când te trezești dimineața și te doare groaznic gâtul. Încerci să găseşti o explicație și treci în revistă băuturile reci, urlete și țipete din discoteci, timpul în care ai dat încontinuu din gură pentru a vrăji și apoi a săruta, mai adaugi și alte lucruri care îți vin în cap, iar într-un final îți dai seama că nici un motiv din cele menționate nu ți se potrivește, nu le poți bifa și apoi motivul real apare: țigările

Te trezești cu un gust oribil, cu niște spini care îți cuprind gatul ca în reclamele pentru dropsuri. Te trezești aiurea și regreți că ai ajuns să fumezi un pachet pe zi, iar seara când mai ai jumate din el îl arzi pe tot și pui capac. Îi trist în același timp că ai ajuns să nu te mai poți controla, să fumezi din plictiseală, să fumezi că le ai acolo în fata ta sau pentru că fumează și prietenul tău. Nu mai ai control asupra gestului de a aprinde țigara, o aprinzi pentru că asa faci de obicei, nu pentru că îți cere organismul, ești obișnuit să ai ceva în gura când bei sau când discuți, ești obișnuit să fumezi după ce mănânci, că doar " după o mâncare sănătoasa, merge o țigară canceroasă", chiar dacă nu îți cere organismul, nu ai lipsa de nicotina în sânge, tu o aprinzi și o arzi toata pentru că aşa te-ai obișnuit și ești prea comod să iei atitudine.

Îi rău când realizezi că ai irosit 8 lei pentru țigări doar într-o zi, mâine vei irosi la fel, sunt bani aruncați, mai mulți decât trebuie, în mod normal un pachet e bun la 2 zile în vremuri bune. E amuzant cum se repeta veșnica fraza "nu mai fumez, nu mai fumez", ca și cum zicem când ne e rău "nu mai beau, nu mai beau", dar te vezi iar fata în fata cu bolovanul orb şi surd, te vezi cu situația și realizezi că nu te caracterizează, că nu îți stă în fire și că poți lua atitudine.

Singura atitudine cred că o iei când nu ai un leu în buzunar și nici țigări, ești ca un drogat fără droguri, ca un peste pe uscat, sevrajul te învăluie și ai da multe doar pentru a nu fi fumat ca prostul cu o zi înainte tot pachetul și să mai fi avut azi 1 sau măcar 2 țigări la cafea. Obișnuință e rea, delăsarea ii cronica, iar tu devii anost de aceasta problema.

Îi rău că te doare gatul, îi rău în general.

Bulgaria ne dă ceaţă

Şi Bulgaria construieşte. Fie autostrăzi, fie fabrici sau alte căi de acces, lucrul a început şi nu oricum ci monitorizat! Se construieşte autostrada Trakya conform Novinite. Toate marile contracte privind proiecte de infrastructură din Bulgaria sunt monitorizate de către organizaţii nonguvernamentale străine, iar construcţia autostrăzii va fi monitorizată de către Transparency International, organizaţie care evident va raporta eventualele cazuri de corupţie şi nu se va reţine în a semnaliza problemele de pe şantier sau de ordin birocratic.

La noi monitorizarea o face presa şi chiar dacă o face bine, lucrările rămân tot în stadiul incipient. Nu e nimeni interesat ca şi construcţiile de autostrăzi, şosele sau alte construcţii de scară naţională să fie sub supravegherea unor organizaţii străine, deoarece nu se mai pot face combinaţiile, învârtelile sau şmecheriile cu care patronii şi guvernanţii sunt obişnuiţi. Fiecare ar băga în servietă cât mai mult. Într-un final suntem doar nişte lătrători, vedem, ştim şi tot aşa rămâne.

Ca la noi, la nimeni!

Finalitate

Scrii un articol corect despre o constatare (ex blogatu), o postezi pe blogoree si primesti rating minus. Motive? Andrei ne explica:

Blogatu o dă în bărci

Blogatu a gafat. A tras un post total eronat, începând cu titlul. E păcat că nu s-a documentat suficient, sursele i-au furnizat informații gresite. Studiind traseu surselor constat că totul pleacă de aici. Altfel Blogatu ne prezintă 2 poze cu așa-zisul model de serie Duster de la Dacia, dar Duster nu va fi un model de serie, e doar un concept car, de la care ulterior se vor prelua elemente pentru Suvul Dacia.

O ştire corectă şi susţinută se află aici.

Becali arestat

Mă amuză răsturnarea de situaţie, mai întâi îl vedem pe Becali cu maşina personală şi mascatul în dreapta, iar apui în cătuşe la secţie. E normal să te aresteze, dar defapt să nu te aresteze, că tu îţi conduci maşina spre secţia de poliţie? Iar ca fapt divers a apărut mama lui Becali la televizor, să fie oare situaţia disperată sau e doar un joc pentru ecran?

Ofertă Orange: cartele PrePay gratis

Orange lansează cartela SIM gratuită Orange PrePay prin comanda online. Cartelele PrePay comandate pe Internet sunt livrate gratuit la domiciliul clientului, iar la activare clientul primește gratuit 10 minute și 10 mesaje scrise în rețea. Pentru fiecare euro reîncărcat clienții primesc și un extra bonus de 10 minute și 10 mesaje scrise în rețea.
Comandă gratis aici

Vodafone ne pregătește o surpriză?

La obiect

Efectul produselor eco?

Am auzit la știri cum că Combinatul producător de îngrășăminte chimice Azomures din Târgu Mureș va trimite în șomaj tehnic circa sase sute de angajati, iar că 2500 de angajati au fost în somaj tehnic în perioada decembrie 2008 - februarie 2009 ca urmare a lipsei de comenzi.

Să fie lipsa de comenzi din cauza crizei sau a valului eco care ne-a cuprins pe toţi? Am reuşit oare o aşa trecere masivă de la îngrăşămintele chimice la cele organice?

Pe scurt:

Lansare lapte ecologic

Prima bancă de celule stem din București

Industria auto pe râpă

Ne-am ajuns, deci mai ușor cu angajările

Cum se creşte venitul ţării?

Evident prin accize si taxe, ca altfel e imposibil. "Economia care duduie" dupa cum afirma Tariceanu nu aduce suficienti bani, asa ca guvernantii se orienteaza spre cea mai simpla metoda: taxele.

Citesc cu stupoare cum Boc e mandru ca veniturile din accizele de la tigari si alcool care tocmai s-au marit vor creste subtantial veniturile la bugetul de stat. Ii dau dreptate, sigur vor creste veniturile, dar vor saracii cetatenii. In loc sa imbogatesti cetatenii, tu "sugi" mai multi bani de pe ei, ca doar da-i dracu pe toti.

Sunt ferm convins ca voi ajunge in vremurile cand puneam cheta pentru un pachet de tigari, cand reuseam sa imi salvez pofta de nicotina prin cumpararea unui pachet mic de tigari. Ne-au scos si pachetul mic, din diferite motive pe care doar ei le inteleg, ne scumpesc tigarile, le vor aduce la acelasi pret cu cele din occident, ca doar la taxe ne comparam cu ei, nu-i asa? In curand ne vor lua si viata!

Daca as avea salariul unui neamt nu m-ar deranja sa imi puna pachetul la 3 euro, mi-as permite, dar asa la bursa de student pe care nu o mai am de 2 milioane ma voi duce dracului. Oricum ma duc, folosesc acesta expresie tot mai des, probabil o fi un semn ca voi claca definitiv.

Ma mai intreb cu spiritul meu visator eminescian la cat se va ajunge sa platesc pentru 50 de jack in cluburile de fite pe care o data la 2 luni ajung sa le fregventez, nu de alta, dar parca as vrea sa ma simt si eu cateodata patron.

Tot ma intreb, tot ma judec si tot ma framant, cred ca ar trebui sa fac ceva, sa produc un leu, nu sa traiesc dupa spinarea parintilor asa cum multora ne place si de altfel cum scoala nu ne da de ales. O sa neglizez scoala pentru a-mi lua un job nenorocit sau o sa reduc din cheltuieli, o sa las pauza intre distractii si vicii asa cum las pauza intre ideile din post.

Unde vom ajunge oare? Unde ne va purta oare demagogia politicienilor? Chiar nu vor sa revina in lumea reala?