Asa cum iti e rau, tot iti e bine

Cand ma intorc acasa abia astept sa imi vad cainii si pisicile, sa ma joc cu ei, sa ii salut, sa preiau din optimismul pe care il au si sa ma incarc cu energie pozitiva din bucuria lor de a ma revedea. Astazi sunt la sat, nu mi-am dorit din tot sufletul sa revin, dar deja e reflex repatrierea.

Eram puscat de dimineata asa ca stiam ca voi avea o zi ciudata. Am ajuns pe podul din fata casei, m-am coborat din masina in noroi, clar, cainele era la poarta, au au au.. am ramas in urma, parintii m-au intrebat ce am, le-am spus ca ii las pe ei sa intre primii in curte fiind imi e frica de animale. Dar degeaba… am intrat totusi ultimul iar cainele nu m-a putut ignora si a sarit pe mine, m-a murdarit si am turbat de nervi.

Daca eram mishto nu era nici o problema murdaria sau faptul ca dadea din coada, dar nefiind mishto, deci aiurea si vai de capul meu, m-am incins, ceea ce era oarecum bine pentru ca imi era frig. Am refuzat orice contact cu ei, orice mangaiere si orice socializare.

Uneori optimismul, binele si bucuria vrei sa te ocoleasca si sa te lase in pace, pentru ca in cochilia ta asa cum iti e rau, tot iti e bine.

Vrei doar sa fi ignorat.