La pas prin Timişoara

Ziua de azi a fost una minunata, cu soare, cu zapada cateva minute, cu vant, cu tot ce ii trebuie pentru a fi una din acele zile speciale de primavara. Am hotarat sa las autobuzul si sa mai colind timisoara, sa profit de vreme, sa imi aierisesc creierul, sa trag in piept un aer optimist de primavara.

Plecand de la facultate am luat-o spre piata Operei unde eram asteptat de multi, foarte multi porumbei; lumea buna predomina, baba cu mosul lui erau la brat, profitau si ei de ziua insorita. Iti era mai mare drag sa te plimbi, conditiile erau optime: nu era aglomeratie de nici un fel, nu te deranjau clanxoanele, biciclistii erau prezenti, la fel si motoristii.

Ajuns in p-ta Unirii constat ca se lucreaza la intretinerea cladirilor istorice, cafenele din piata isi asteapta clienti, erai atras de mirosul cafelei bine facute... mai mai sa nu intru. Porumbei isi faceau rondul, tinerii artisti povesteau pe banci, biserica se impunea in piata si eu meditam la zilele cand toata piata era plina.

La mall se lucreaza de zor, se lucreaza la extinderea lui, lucrarile avanseaza, parcarea e plina, fluxul de pietoni se indreapta spre intrare, cladirea isi impune respectul. Autobuzele circula, traficul e fluidizat, iar o stimata doamna isi face aparitia cu nepotelul in parc. Imi place, se lucreaza si la drumuri, se carpesc gropile existente, se instaleaza mult dezbatutele borduri, iar dalele isi fac loc in nisip.

Totul e minunat, calmul s-a instalat astazi peste Timisoara.