Optimistul din cimitir

Ambitios cum ma stiam, am pornit la drum. Nu a durat mult si elanul mi s-a taiat. Zidul a fost in fata, ma astepta. Am repornit, am mers, elanul mi s-a taiat iar. Un nou zid ma astepta, putin mai mare. Ma ridic, ma uit peste umar, nu cuget decat 2 secunde si pornesc. Dinou elanul mi s-a taiat, inertia ce ma mai duce, dar am dat de o groapa. Am cazut in ea.

In ulima perioada mi s-au intamplat tot felul de lucruri, am avut parte de diferite situatii stranii cu dialoguri nicidecum concise, de fapte intarite de argumente care desi la prima vedere par false, intr-un moment de cugetare realizezi ca au pornit de undeva, ca sunt bazate pe ceva, orice lucru spus, orice caracteristica facuta, la ironie sau nu, asortata sau nu, isi are originea din trecut, in diversele actiuni sau activitati avute.

Doar in momentele grele iti revizuiesti cu o seriozitate maxima comportamentul, ambitiile si, cel mai important, situatia curenta, cu care vii si te plasezi in cubul societatii, in puzzleul vietii. E dificil sa aduci fetele unui cub sub aceeasi culoare, macar o fata daca reusesti e bine, tot la fel e dificil sa iti aduci toate gandurile, situatiile, planurile si sperantele pe aceeasi axa si nu orice axa, o axa a armoniei, o traiectorie a culorii predominante, a starii generale de implinire si a sentimentului de drum liber.

Te poti situa pe o cale ferata, iar tu o locomotiva, care trage dupa ea sperantele tale, amitirile, trecutul, ambitiile, nevoile si strabati kilometrii intregi, treci de un semnal, de alt semnal, tot timpul ai verde si linia e buna, terasamentul solid, nu te scutura, nu deraiezi, macazele te lasa sa treci pe o alta linie cu toate vagoanele, te lasa sa revii pe linia initiala, kilometrii de linie ferata care nu se sfarsesc, tot timpul vor fi sub rotile tale si te vor ghida, iar incarcatura trasa dupa tine va fi tot timpul acolo, nu va fi aruncata de pe sine, nu va deraia la vreun macaz, nu vei fi nevoit sa lasi un vagon in reperatii, totul se uzeaza armonios, toate se petrece asa cum ar trebui, iar cand locomotiva este scoasa din functie vagoanele inca pot ramane pe sina, dar vor fi retrase si ele pentru ca doar impreuna vor forma un intreg, intregul format putand fi persoana ta, a mea, a fiecaruia, alaturi de vagoanele proprii, vagoane care in fiecare statie se vor ocupa cu ceva, de cineva.

Ma pot compara cu un copil in parc care a ramas fara minge si desi o cauta cu disperare nu o gaseste. Totodata copilul ramane singur in parc, iar norii de furtuna acopera cerul, razele soarelui nu mai pot patrunde si o lumina sumbra acopera parcul. Iar eu acolo, copil mic, fara mingea lui, singurel si cu nimeni in jur, ma asez pe o banca si ploaia incepe. Ma ridic si ma uit spre cer, observ norii negri, nervosi, care se descarca prin ploaie, o ploaie torentiala de toamna. Totul e vestejit si umed, calci in mocirla sau in balti, ploaia nu se mai termina si tu esti tot singur in parc fara nici o protectie si cineva alaturi. Poate daca aveam mingea as fi prins curaj, poate daca o aveam era mai bine, dar asa astept, pe cineva, pe tutore sa vina sa ma ia, sa ma stranga in brate si sa ma protejeze de ploaie care deja m-a facut leoarca. Asa astept acum ceva, astept ca cineva sau ceva sa imi vina in ajutor, sa nu mai fiu batjocorit de ploaie, sa fiu protejat si bine, peisajul macabru a parcului abandonat in vijelie sa dispara, razele soarelui sa repatrunda printre copaci si nori, totul sa fie armonios si vesel.

Si cum sunt eu, poate mai sunt altii, aflati in asteptare, asteptarea care ne conduce spre ganduri optimiste, ne tine vie speranta de mai bine, dar precum asteptarea e strans legata de timp, la fel sunt si sansele de a iesi din impas proportionale. De ce astept, te intrebi, de ce nu fac ceva, de ce nu fug din parcul acela, de ce trebuie sa stau in ploaie si sa plang, de ce astept ajutor si de ce nu iau atitudine, raspunsul e foarte simplu: mi-am pierdut reactiile, rationamentul, sunt undeva in trecut, conexiunile nu le mai pot face, nu mai am energie fizica si nici psihica sa fac ceva, nu pot fugi din ploaie pentru ca sunt impietrit.

Am fost impietric de evenimentele petrecute candva, m-a impietrit norocul orb pe care il am si m-am impietrit singur pentru ca nu mai am incredere in mine. Sunt ca un mort, sunt un zombi care traieste prin fragmente din trecut, sunt un mort pentru care viitorul nu mai vine de la sine, un mort care asteapta invierea, asteapta suflarea, isi asteapta sufletul sa ii ridice trupul, sunt o stanca, sunt o statuie, sunt un om blocat, probabil blocat in vise, pentru ca doar acolo sunt fericit si doar in vise cineva imi vine in ajutor. Sunt pierdut in visare si nu ma mai pot trezi, sunt optimistul din cimitir.

Eu cu mine....

Articol scris de Andreia:

Fiecare dintre noi are momente cand pur si simplu se deconecteaza de lumea asta a haosului in care traim; fie mergand pe strada, fie ca ne cautam un loc anume de liniste, fie, intamplator, fara sa ne dam seama.

Iesi de la scoala cu 1000 de ganduri cu lucruri ce te asteapta acasa sau in locul spre care te indrepti. Ajungi la un semafor si vezi o biata batrana certandu-se in disparare cu domnul politist care tocmai ii daduse o amenda pentru ca trecuse pe culoarea rosie a semaforului. Si atunci , te intrebi….oare e corecta lumea asta?! De ce unei batrane care poate abia se descurca cu cativa leisori pe luna i se da imediat si fara alte discutii si targuieli o amenda, care nu e tocmai minora, pentru o fapta care nu poate fi considerata o incalcare a legii majora, si acelor oameni care omoara si violeaza si chinuie atata lume nevinovata, li se da, de multe ori, o sentinta minima pentru fapta comisa?!

Si mergi mai departe gandindu-te la situatia la care tocmai ai fost martor si tot mai infundat in ganduri,si ganduri….pana cand, dintr-o data, nu mai auzi decat cate un zgomot al claxonului masinilor ce trec pe langa tine sau al unor sunete amestecate,a unor glasuri si fara sa iti dai seama esti cuprins intr-o lumea a ta, o lume a gandurilor tale.

Te uiti in stranga, te uiti in dreapta, ca un bezmetic care nu face parte din acel peisaj si atunci incepe!!!….incepe “pierderea constiintei”(cum le spun eu acelor momente).Tot felul de amestecuri de ganduri fara rost si fara un scop anume,o amestecatura de idiotenii, dar care, in acele momente de deconectare, reprezinta un fel de liniste.De ce liniste? Nici eu nu stiu….desi toate gandurile se aduna si ar trebui sa fie o harababura in cap, eu ma linistesc…ma simt rupta de realitate,simt ca plutesc, simt ca doar eu exist si tot ce ma inconjoara e o pata de culoare sau ma imaginez intr-o alta lume,o lumea creata de mine, asa cum o vreau eu.

Visator, mergi asa pana te apropii de destinatie. Cu cateva clipe inainte sa ajungi, toata lumea acea linistitoare si plina de visare, acea ceata a bezmeticului devine tot mai clara. Zgomotele devin mai intense, gandurile tot mai rare, si la un moment dat…te-ai trezit….si parca uiti de acea clipa de deconectare, de liniste si iti continui rutina de zi cu zi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum tot ar fi la locul lui, acolo, asa cum trebuie.

De la sate citire: agricultură

Din peisajul românesc fac parte omul cu vaca alături de copilul în părădăici (roşii, tomate), verde în palme şi roşu la ochi de la atâtea stimulente. Omul cu vaca pe marginea şanţului reprezintă cel mai bine imaginea agriculturii româneşti. Defapt ne putem imagina o sumedenie de situaţii, de acţiunii, de tablouri care ar concentra spre o formă ideală productivitatea românească. Imaginea din tablouri la propriu cu ţăranii îmbrăcaţi în straie populare care încărcau în căruţele trase de boi fân, nu e mult schimbată în sens, doar contextul ce face diferenţa, conjuctura tehnologiei.

Sunt sătul de muncă fără rezultate, de muncă doar pentru a fi, suntem într-un sistem de producţie arhaic, timpul nu mai contează, raportul timp/rezultate îl uităm, trecem cu vederea că muncim prost, că risipim timpul, ne prostituăm prin muncă pentru că suntem îndoctrinaţi, ne complacem în frică de nou şi în primitivism.

Sunt frustrat şi mie scârbă, sunt atins şi marcat, sunt răsfăţat şi nedorit, dar agricultura lipseşte!

Suntem aproape

Suntem aproape să fim luaţi de dracu. Am utilizat prea mult cred sintaxa "dracu să ne ia".
O ştire de pe Mediafax anunţă: Coreea de Nord ameninţă că va efectua un test nuclear.

Îi cred în stare şi vă anunţ că sunt pregătit!

Eşti

Ești nesimțită când îmi refuzi o cutie de Eritromicină. Nu știai că e voie să eliberezi antibiotice pentru 72 de ore? Îți era lene să te desprinzi de scaun?Suntem mai catolici decât Papa?

„Responsabilitatea farmacistului este să-i ceară mai multe amănunte pacientului despre afecţiunea de care suferă, pentru a afla dacă poate să-i elibereze medicamente pentru trei zile fără reţetă“, a spus Elena Călin, preşedinta Colegiului Farmaciştilor Dolj. Sursa:GDS

Eşti de apreciat când mă înţelegi că nu îmi doresc să iau antibiotice, dar nu am ce face pentru că imunitarul îmi este la pământ. Ar fi mai bine să stau 1 săptămână cu ceaiuri în pat, iar pe urmă tot la antibiotice să ajung? Ai fi satisfăcut intelectual doar pentru că eşti anti "antiviaţă"?

Eşti un scump când nu mă iei la miştouri pe tema unor lucruri sensibile.

Eşti cel mai bun când îţi aduci aminte că şi eu ţi-am făcut favoruri, nu doar tu mie.

Eşti pe treaba ta când susţii un lucru şi ai bazele.

Eşti penibil când insisti fără o premisă,iar tu te simţi ameninţat când te contrazic vehement.

Eşti enervant când vrei să îmi impui ceva.

Eşti fără sens când mă critici doar dintr-o singură perspectivă.

Eşti prietenul meu dacă îţi doreşti acest lucru.

Invadat

După o lună de activitate pe un site care nici nu merită să fie menționat iată ce s-a ales cu mailul. Noroc că am cântărit situaţia înainte şi am făcut un mail dedicat. Se mai adaugă mesajele primite cu rugămintea de a-i şterge din lista de prieteni pe expedietori, motivul invocat fiind spamul provocat de acţiunile mele pe site.

Concurs!

Organizez un concurs în care doritorii sunt îndemnați să scrie un post la ei pe blog despre următoarea temă:

Ce ați alege dacă ar fi să vă mutați mâine, între o insulă pustie și o zonă metropolitană?

Se porneşte de la premisa că vă aşteaptă o locuinţă şi o soldă lunară care să permită aprovizionarea în ambele cazuri. Diferenţele evident fiind semnificative.

Cerinţe:

Minim 3 argumente pro pentru varianta aleasă şi minim 2 argumente contra variantei dezagreate.
Rog un link spre blog, indiferent în ce context.
Rog adăugarea unui comentariu în acest post pentru a fi luaţi în evidenţă.

Durată şi jurizare:

28 aprilie-28 mai
La final voi alege 2 posturi care le voi supune la vot de către cititori. Voi alege situaţiile cel mai bine argumentate. Cele 2 posturi vor fi publicate pentru o mai bună lectură a cititorilor.

Deasemenea la final voi posta toate blogurile care au participat, pentru o reciprocitate a linkurilor.

Premiu: O cameră web Manta. Asigur expedierea.

Mult succes!

Cool, right?

Retrospectivă viaţă cămin

Imi aduc aminte viata de camin de anul trecut, eram boboc, proaspat absolvent al liceului, plin de speranta, optimism si impulsionat de povestile auzite despre viata in camine si libertatea din facultatea. Eram pe val, am ajuns printr-un noroc sa stau in camera cu un prieten din Curtici, fost coleg de generala, cu 3 fosti colegi de liceu de-ai lui si cu un tip din Drobeta.
Am ajuns in caminul 2mv, la 10 minute de complex, la 2 minute de facultate, la o vesnicie de trai decent si mai rau camin de baieti. Singurele fete din camin erau prietenele unor vecini sau femeile de servici. Izolare totala, oameni de tot felul, nimic decent, putini cu mintea la cap, adaptare anosta.

Eram 6 intr-o camera pentru 4 oameni, cu grupul sanitar pe palier, eram inghesuiti, ca viermii intr-un mar, dar unde sunt oameni capabili si cu caracter totul poate fi placut. Dupa 1 sau 2 luni un tip pleaca in alt camin, ramanem 5, dar 6 paturi, parca altfel era aerul si parca altfel era atmosfera dupa aceea.

La inceput fiecare mai primea vizite in camin, de la fosti colegi, de la prieteni si prietene, pana la frati si surori. Incet incet, fiecare intra in paine la facultate sau in viata de zi cu zi si lucrurile s-au mai calmat. Eram 5 pusti de 20 de ani, intr-un camin de baieti, fara bani suficienti, fumatori si bautori de cafea(doar 3), dependenti de filme, muzica si viata buna. Ne-am imprietenit destul de repede, traiul ni l-am facut comun,nu ca am fi vrut, doar ca nu am avut de ales; mancam din aceiasi farfurie, de pe aceiasi foaie, imparteam salamul, tigarile si cafeaua. Eram ca o mica familie, fiecare incercam sa ne ajutam, sa reusim sa trecem peste greutatile vietii cat si cele de ordin educational.

Privind in retrospectiva, ma vad pe palier cu tigara si cafeau cum ma plangeam de traiul greu din camin, de lipsa bucuriei vizule de a avea in jur o prezenta feminina, de greutatile de acasa si evident de la scoala. Astazi imi dau seama ca nu era asa rau, era chiar destul de bine, eram o echipa organizata, o echipa sociabila pe care te puteai baza in orice moment si priceputi aproape la orice. Eram camera care avea de toate, aveam informatiile, tehnica si aveam oratoria impregnata.

Imi e dor cel mai mult de sompozionul de somn pe care il faceam in camin, de patul la limita decentei pe care puteai dormi cu zilele si de confortul termic care niciodata nu te dezamagea. Imi e dor de mirosul cafelei care ma trezea, de pachetul de tigari al colegilor si de jazon mraz care imi canta in surdina dimineata.

Ma amuz copios de momentele de lene groaznica, cand trebuia sa cobor de la etajul 4 pentru a lua paine si apa, de momentele de mituire pentru a merge altcineva in locul meu si de zilele cand fumam tigari de foi, din tutunul vecinilor, cu shakuri de proteina, hyper mass 5000. Eram niste fiare, eram vaccinati,doar foamete am tras, prin chefuri am trecut si prin momente grele la fel.

Nu mie dor insa de jegul de pe palier care ma astepta duminica seara, de jegul din toalete, de hartiile igienice imprastiate, de fecalele care dadeau pe langa wc si de boratura unora, care nu au putut sa aiba o directie fixa. Nici de cretinii de pe palier, de atitudinea unora, de scuipatul altora, de impresiile nefondate si de mirosul de vegetatie, de jeg din camerele catorva.

Eram tanar si nelinistit, eram pe val, dar mi s-a taiat elanul rapid, mi s-a taiat scurt, fara drept la replica, nu a fost ca in povesti, nu am putut nici macar sa imi imaginez ca asa ar fi putut fi, a fost bine cumva, a fost o experienta unica care si-a lasat amprentele, s-a soldat cu niste prietenii frumoase.

Finalitatea incheierii unui an in camin, implicit promovarea in anul 2 la facultatea a fost ca fiecare s-a dus unde a putut sa ii fie mai bine, fiecare a fost cu pizda masii, corect pana la urma, deoarece discrepantele intre medii erau mari si nu am fi prins un camin mai bun unde sa fim cazati toti 5.

Aşa se vede politica de la sate

Ma dezgusta gandul ca liderii politici, fie ei la nivelul national sau local se imbogatesc intr-un an precum se ingrasa porcul. Chiar daca comparatia nu e reusita, cred ca esenta e bine inteleasa, imbogatirea se produce rapid, peste noapte uneori si cel mai terifiant, fara jena. Daca tot se fura, macar sa se fure cu cap si sa nu iasa in evidenta, sa fie baieti destepti, cum e termenul la moda, sa fie hoti inteligenti, nu badarani si tarani. Inca un lucru care cred ca e obligatoriu de luat in calcul… fa ma ceva si pentru cetateni, dute dracului de nesimtit, furi tot ce prinzi si uiti pentru ce esti ales sau delegat, esti acolo in slujba cetatenilor, esti pus sa faci ceva, sa faci multe, iar daca esti prea ocupat cu furtul sigur nu vei reusi sa faci nimic.

Fura, dar si fa ceva, fa sa fie bine, altfel incat noi sa nu ne mai preocupam ca nu se face nimic in tara sau mai exact in localitati. Stau si ma uit la astfalt, ma ingrozesc, craterele sunt imense, oare unde dracu ar trebui sa fie reprezentantul politic, ales de mine prin vot direct? Fa gibonule ceva, fa o lucrare sa reziste, sa o vad si eu, sa am mintea ocupata cu realizarile minime pe care tu mi le oferi si atunci nu ma mai preocupa faptul ca tu furi. Dar daca cotizez cu impozite, taxe si nu se face nimic, imi pun intrebari si iese urat. Iti cobor toti sfintii din ceruri, dar fara rezultate se pare, tu iti vezi in continuare de treaba ta, sa freci menta la birou sau pe ecrane, sa nu faci nimic si sa te gandesti cum sa ciordesti mai mult si eficient, ca doar ai facut si tu o scoala si ai prins ca randamentul e benefic in orice lucru.

Ciordeste ba, dar cu cap, fa si mie, ia si tie. Oricum suntem de groaza daca am ajuns chiar si la mentalitatea asta, am fi in stare sa lasam pe alesi sa fure doar daca ar face ceva pentru comnunitate. In mod normal , intr-o tara intradevar democratica si intr-un stat de drept toate ar trebui sa functioneze ca pe banda, totul sa mearga la foc automat, sa fie demarate lucrurile, totul sa fie pus cap la cap si fiecare sa se multumeasca cu putinul sau suficientul pe care il castiga.

Noi plecam de la principiul ca odata ajungi in functie incepem sa scoatem discret fonduri, fonduri destinate noua cetatenilor pentru lucrari. Inteleg ca ai frustrari, ca esti un frustrat sau un golan, dar nu mai fi bou, nu mai fura, revino pe pamant cu picioarele, nu mai fi egoist, ca doar nu ai canditat ca un reprezentant al egoismului, nu esti mister sau miss egoism, ar trebui sa fi mister sau miss responsabilitate si al sarcinilor de serviciu duse pana la bun sfarsit si corect.

Traim in tara nimanui, traim in tara tradatorilor, traim in tara unde prima gura de oxigen a fost infecta, iar pamantul este imbibat cu lamai pentru a nu-i fi greata cand ne inghite.

De la sate citire

Iubesc diminetile cand te trezesti inghetat, cand te trezesti ghemuit ca un vierme de frig, doar ti-a fost lene sa iti faci foc in teracota(asa-i pe sate), macar asa…sa se incalzeaza aerul. Te confunzi cu o fiara, ai impresia ca esti mai rezistent decat ai fi, te crezi prea bun pentru ati face foc. Sau poate esti lipsit de timp, de chef, de vlaga, iar caldura emanata de eventualul foc nu te-ar mai ajuta cu nimic, in sensul ca nu ti-ar aduce un plus de confort pentru ca tu oricum esti un nenorocit in firea ta, esti unul care nu mai are nevoie de caldura. Esti pe dracu…

Si uite ca exista dimineti cand nasul iti e infundat, gura uscata, iar picioarele inghetate. Te intrebi ce s-a intamplat de e asa frig, ori a venit dracu in camera, ca tot l-am invocat pe blog ori s-a racit afara brusc. Realizezi ca nu esti asa norocos, ci doar afara e frig. Deschizi usa de la casa, iesi in curte cu ochii intredeschisi, esti mort de somn si congelat. Te uiti pe unde calci si mergi in baie. Dai cu apa pe ochi, te uiti in oglinda, iti vine greata. Iti faci un mini review la ce ai facut cu o zi inainte, la ce ai facut in ultimul timp, mai dai un jet de apa si te impaci cu ideea inca de dimineata ca esti un nimic, doar un parazit care are un nume si o carte de identitate. In esenta povestea ta nu intereseaza pe nimeni, iar dimineata cand esti limpede ai ocazia sa bifezi si acest lucru.

Vrei sa te arunci la mancare, dar elanul ti se taie cand nu e nimic pregatit, esti nevoit sa iti dedici 15 minute din viata deja patetica unui ritual bine gandit de ati pregati micul dejun. Dupa ce iti parcurgi toate etapele incalzirii, incalzire si psihologica deasemenea, te asezi la linia de start, te pregatesti, te foiesti, iti gasesti locul si astepti. START! Ai pornit intr-o noua zi, intr-o noua aventura, in vesnicul maraton de a face ceva si/sau de a ajunge ceva..

Gata! M-am tirat!

Maine la 12 50 plec spre Arad, iar de acolo spre Curtici. O sa-mi iau sacul cu nervi si gentile cu haine si ma duc dracu spre sate. Ma duc in speranta de mai bine, ma duc sa petrec, sa ma relaxez si sa sarbatoresc sarbatoarea.

Sa ne auzim cu bine in curand!

Pierduţi în visare

Suntem si vom fi pierduti in visare, suntem si vom fi visatorii pacii, suntem si vom fi ... ce? Timpul ne preseaza sau ne lasam presati pentru ca avem impresia ca asa e normal, greutatile ne apasa pe toti, dar fiecare individ cu problemele lui, zi de zi evoluam, ajungem in alta etapa a vietii, pe alta scara mai aproape de nimic, pentru ca uitam pentru ce luptam, uitam cine suntem, uitam de noi.

Societatea ne muleaza prost, conjuctura in care traim ne muleaza prost, suntem mulati prost de tot ce e in jur pentru ca ne lasam mulati, ne lasam pentru ca suntem ocupati cu altceva, avem capul in alta parte, suntem in nori, suntem in vise. Uitam sa traim, uitam sa ne bucuram de ceva, uitam sa ne educam.

Ajugem sa fim acelasi individ zi de zi, sa ne complacem, sa ne plangem maine de greutatile de ieri si poimaine de greutatile de maine. Ne lasam daramati pe drept cateodata de orice piatra, nu reusim sa mutam piatra din fata, nu reusim sa mutam sau sa ocolim bolovanul care vine spre noi, nu reusim sa mergem mai departe.

Ne blocam, ne cicatrizam in nimic, suntem pierduti, pierduti in speranta de mai bine, in optimismul bolovanului orb si surd, doar ca e bine de stiut ca vom ramane cu speranta, doar faptele si actiunile se materializeaza, restul dispare, visul se sparge atat de usor incat nici nu iti dai seama ca tu nu mai esti in el. Uiti sa iesi din vis, uiti poate pentru ca nu vrei sau poate ca nu esti in stare, uiti sa fi pamantean, sa iti asculti vocea interioara, vocea din interiorul tau care iti spune cine esti cu adevarat.

Esti si suntem ocupati cu altceva, cu traiul zilnic, cu scoala, cu munca, cu progresul, cu orice altceva, nu zic ca e rau, doar e de la sine inteles ca suntem condamnati sa traim in epoca timpului, a secundelor pretioase si a spiritului de lider, a liderului suprem, a celui care reuseste sa se uite in urma si sa vada ca e ceva, ca a progresat, ca a facut un pas in fata.

Pierduti, uitam sa ne controlam, uitam sa ne revizuim comportamentul, uitam sa vedem daca actiunile pe care le facem ranesc pe cineva, ajungem sa nu ne mai pese de nimic, sa nu ne pese daca cel de langa noi a ramas in urma si are nevoie de ajutor, suntem altceva decat ceea ce am vrea sa fim.

Ne mulam dupa continut, ne mulam dupa probleme, ne durizam si ne etichetam pentru ca asta e de facut cand toata lumea te loveste cu cotul in goana lor dupa vanul nebunului. Nu imi place ceea ce sunt, nu imi place ceea ce esti, important e insa sa vrem sa ne facem timp sa ne evaluam, sa ne gasim macar odata intr-una din cele mai vechi conditii umane. Fiecare avem un vis, un nume si o poveste, fiecare avem o viata de trait, dar macar sa reusim sa nu o traim degeaba.

Asa straluceste lumea, asa stralucim noi!

E cool când vin sărbătorile

Imi permit sa zic ca e cool cand se aproprie o sarbatoare, totul e mirific, romanul are in adn impregnat o lene specifica, o bucurie meschina, pentru ca atunci cand e sarbatoare nu se lucreaza ci se chefuieste si evident trantoreste. Asa ca simt in aer mireasma de putoare a lenii pe care o s-o pun in aplicare odata cu sosirea vacantei. Oricum deja am inceput sa ma integrez in vacanta, in a nu face nimic, in a da cu banu in stanga si dreapta, pentru ca vin Sarbatorile Pascale, vin bani in plus si vin cadourile, vine trantoreala si mutarea resedintei in cafenele si birturi.

Nu as avea voie sa dau un procentaj referitor la numarul de persoane care sunt ca mine, dar ma screm si zic ca e un procentaj mare, un numar mare de oameni care deja fac lucruri fuserite doar doar trece mai rapid timpul si ajung sa sarbatoreasca ce o fi de sarbatorit, unii il sarbatoresc pe Hristos, iar altii sarbatoresc sarbatoarea.

Eu de cativa ani sarbatoresc sarbatoarea, sarbatoresc libertatea de care am parte in perioada sarbatorilor, sarbatoresc ca ai mei sunt ocupati cu organizarea mesei, a primii neamurilor, a plecarii in vizite pe la prieteni si a nebagarii in seama a fiului lor. Sunt in extaz cand nu imi comenteaza nimeni ca am ajuns tarziu, ca am facut aia sau cealalta, ca am stat cu orele pe o cafa si ca vin acasa afumat ca si slanina de la porc.Un motiv pentru care sunt liber ar fi ca nu vrea nimeni scandal sau ma rog discutii contradictorii in perioada sarbatorilor, se vrea a fi armonie, liniste si regasire in familie. In principiu mi se rupe in traditii, sunt indiferent (ca sa fiu mai diplomat), tot ce ma intereseaza e sa am verde la tot ce vreau sa fac si in mod normal am.

Ce ma irita insa e ca simt libertatea prea repede, ignor scoala si treburile serioase pe care ar trebui sa le fac, sunt un roman tipic, care nu mai vrea decat sa o arda aiurea, sa frece menta, sa taie frunze la caini ca si Ion. Perioada sarbatorilor ma transforma in nimic, in nimic productiv si culmea ca imi place.

Să mă duc dracu!

Vreau să dau bani, defapt sunt nevoit! Aştept 7 zile pentru un rahat de ordin de plată? Ing!!!! Ce se întâmplă?Până mai ieri eram prieteni! O să revin la vechile metode de plăți, mă distanțez de home bank, de Ing, de tot ce înseamnă bancă!

Glewp.com

Glewp.com proaspăt lansat se vrea a fi un site de socializare, un chatroom modern, în opinia mea un forum live mai şmecher, unde se poate socializa fie prin chatrooms, fie printr-o fereastră individuală de chat cu alt utilizator selectat de tine. Ideea mi se pare interesantă, dar numai cu un advertising în forță succesul va fi garantat. Glewp, "humanity online", se vrea a fi internaţional, se vrea pentru toţi utilizatorii internetului, indiferent de locaţie.

Cu ce vine diferit glewp? Cu o altă abordare a chatroomului, cu un imbold puternic, cu optimism şi cu idei noi! E şi mov! Esențial e însă că îţi poți personaliza tema, pe mine movul mă irita, dar am găsit o temă perfectă pentru liniștea vizuală a ochilor mei. În principiu se poate personaliza tot.

Mult succes le doresc inițiatorilor, să ne auzim cu bine, să ne citim live pe chatroom!

Link: www.glewp.com

Mon amour...

Vreau la Paris! Vreau din nou la Paris! Vreau în orașul luminii! Vreau în orașul simbol al Franța şi Europei! Vreau în locul unde s-a făcut istorie! Vreau să simt din nou fiori când încet încet de la orizont vedeam cum se ridică turnul Eiffel! Îmi aduc aminte cum mă apropriam încet de turn, la fiecare pas era tot mai mare, era tot mai impunător și gigant. Era un vis devenit realitate, parcă numai ieri citeam la ora de franceză despre Franța, despre Paris, despre eternul turn.

Vreau în civilizație, vreau acolo unde oamenii nu se grăbesc, unde ceasul ticăie mai rar, unde sentimentul împlinirii te găsește. Îmi plăcea să mă opresc la o terasa pe malul Senei, să comand o cafea, să o savurez cum numai eu știam mai bine, în timp ce vaporașele cu turiști treceau prin spatele meu. Bine era când vedeam pe strada oameni împliniți, chipuri fericite, doamne elegante cu domni stilați, tinerii îndrăgostiți care se sorbeau din priviri, timpul pentru ei nu era o problemă….

Aerul parizian mă îndemna la destindere, relaxare, euforie, calmul era peste tot, nimic nu te deranja din al tău vis, a ta împlinire. Ai ajuns! Erai acolo! Erai departe! Dorul de casă nu își avea rostul, simțeam că locul meu e acolo, mă integram perfect în peisaj, mă simțeam acasă.

Când am ajuns în vârf, în vârful Turnului Eiffel, m-am simțit stăpân, m-am simțit stăpân peste meleaguri, m-am simțit stăpân peste mine. Locul era încărcat de istorie, eram și eu prezent acolo, ce putea fi mai frumos oare, decât să vezi noaptea Parisul de sus. Îl savuram în toată splendoarea lui, admiram priveliștile rupte din coperți de reviste, fântânile arteziene,gazonul îngrijit, vedeam și Champs Elise, vedeam cum nimic nu doarme, cum totul prinde viaţă. Fiind în vârf prindeai forță și optimism, prindeai speranță şi energie, erai pregătit pentru o incursiune în Paris.

Străzile mici ți se păreau mari, buticurile și terasele erau pretutindeni, mirosul de pâine proaspăta te atrăgea în băcănie, iar soarele la apus îți era drag ție. Ţi-ai fi dorit ca ziua să nu se mai termine, să ai timp să străbați pe jos istoria, să te bucuri în continuare de fiecare colțișor al străzilor, să te bucuri că ești privilegiat.

Melancolia mă cuprinde, mă cuprinde pentru că sunt acasă, vreau în Paris, vreau să retrăiesc ce am trăit, vreau să străbat ce a mai rămas de străbătut, să vizitez încă o data Turnul Eiffel, Catedrala Notre Dame, muzeele Louvre, D’Orsay şi Arcul de Triumf, , să mai am încă o dată ocazia de a mă plimba pe malul Senei, să dau cu picioarele prin covorul de frunze argintii, să fiu din nou acolo, să fiu….

Sunt pe pace

Un titlu de altfel ciudat, la fel ca starea generala a mea ca individ, sunt pe pace, sunt astenic, pasiv, lent si dezorganizat, sunt exact cum nu as vrea sa fiu, sunt epusul euforicului, iar daca ar fi sa renunt la copulativul folosit deja in exces as rezuma toata starea emotionala si fizica la o expresie mult draga mie: o ard aiurea.

O ard aiurea, pierd timpul aiurea si fara sens, s-a instalat astenia sau cum s-o numi, oboseala ma rapus, vitalitatea mi se altereaza, cateodata ma simt ca un hoit, cafeaua, energizantele nu mai au efect, soarele ma irita, urechile imi vajaie, parca totul e dezordonat si ne la locul lui. Incerc sa gasesc o logica, sa imi gasesc o traiectoare care nu ma va dezamagi, o axioma in care sa am incredere si care sa imi furnizeze imboldul de care sigur am nevoie. Ma enerveaza telefonul, il arunc de oricate ori am ocazia, il vreau departe, vreau sa fiu cu mine insumi, sa fiu linistit si in pace.

Scoala sa nu ma agite, sa nu mai cunosc stresul, sa pot fi prezent la cursuri, seminarii dintr-o pocnitura de degete, sa fiu teleportat, sa nu mai fie nevoie sa ma deplasez, sa stau in caldura din autobuze si in mirosurile neintentionate ale unor oameni care mai uita sa dea cu apa pe ei, sa fie totul bine, ca in fanteziile cu insula pustie.

Vreau sa plec si probabil voi pleca, sa fiu ca si Bonnie & Clyde, un fugar, un fugar de realitate, fug, sa nu mai vad, sa nu va mai vad, sa las grijile acasa, sa las starea anosta aici, sa las tot ce nu e important, sa imi las comportamentul labil si sa fiu doar cu mine insumi, sa am timp sa ma renasc, sa ma regasesc, sa ma redefinesc ca om, sa fiu relaxat total, sa fiu purtat oriunde.

Sa am muzica preferata in fundal, sa fiu la volan, sa conduc, sa apas acceleratia, masina sa asculte, sa ma inteleaga, sa se conformeze la pretentiile mele, sa nu fie deranjata de bruscarile sau de mofturile mele, asa cum tu posibil cititor poti fi deranjat de unele greseli sau incoerente gramaticale.

Interesul pentru ceva e pierdut de mult, zidul pus contra agresorilor sociali sa dispara, sa nu ma mai simt incoltit, sa dispara primejdiile, grija pentru ziua de maine, sa fiu liber macar cateva zile, sa inchizi telefonul, sa treci cu o viteza modesta printre munti, sa simti aerul curat, sa te bucuri de privelistile verzi, sa te bucuri de vaca care paste pe marginea drumului, sa te bucuri de copiii care inca se mai joaca fotbal, sa ai timp sa te bucuri de orice lucru nesimnificativ, care in viata cotidiana, cea lipsita permanent de timp si intr-o agitatie continua, nu si-ar gasi rostul. Sa ai senzatia ca esti un om, nu o robot care are trasata o traiectorie, un algoritm de implinit.

Vreau sa renunt la conjuctivul pe care il folosim tot mai des, vreau o actiune prezenta, nu o actiune posibila, vreau ca visul sa devina realitate acum, nu maine si nici peste cateva zile. Vreau concretul, dar il vreau frumos si bine!

Cum să faci bani din adsense

Îți faci un site pentru download filme, ești la zi cu ele, îl umpli cu adsense, pui pop up care te urmează aproximativ un minut și te sfătuiește să dai click pe el pentru a dispărea, ai 550.000 de afișări lunare şi garantat ai succes. Mă opresc aici cu postul, cel mai bine e să observați personal și să rumegați situația. Vă aștept cu o părere.

Link: http://www.filme-noi.page.tl/

Îi rău...

Îi rău când te trezești dimineața și te doare groaznic gâtul. Încerci să găseşti o explicație și treci în revistă băuturile reci, urlete și țipete din discoteci, timpul în care ai dat încontinuu din gură pentru a vrăji și apoi a săruta, mai adaugi și alte lucruri care îți vin în cap, iar într-un final îți dai seama că nici un motiv din cele menționate nu ți se potrivește, nu le poți bifa și apoi motivul real apare: țigările

Te trezești cu un gust oribil, cu niște spini care îți cuprind gatul ca în reclamele pentru dropsuri. Te trezești aiurea și regreți că ai ajuns să fumezi un pachet pe zi, iar seara când mai ai jumate din el îl arzi pe tot și pui capac. Îi trist în același timp că ai ajuns să nu te mai poți controla, să fumezi din plictiseală, să fumezi că le ai acolo în fata ta sau pentru că fumează și prietenul tău. Nu mai ai control asupra gestului de a aprinde țigara, o aprinzi pentru că asa faci de obicei, nu pentru că îți cere organismul, ești obișnuit să ai ceva în gura când bei sau când discuți, ești obișnuit să fumezi după ce mănânci, că doar " după o mâncare sănătoasa, merge o țigară canceroasă", chiar dacă nu îți cere organismul, nu ai lipsa de nicotina în sânge, tu o aprinzi și o arzi toata pentru că aşa te-ai obișnuit și ești prea comod să iei atitudine.

Îi rău când realizezi că ai irosit 8 lei pentru țigări doar într-o zi, mâine vei irosi la fel, sunt bani aruncați, mai mulți decât trebuie, în mod normal un pachet e bun la 2 zile în vremuri bune. E amuzant cum se repeta veșnica fraza "nu mai fumez, nu mai fumez", ca și cum zicem când ne e rău "nu mai beau, nu mai beau", dar te vezi iar fata în fata cu bolovanul orb şi surd, te vezi cu situația și realizezi că nu te caracterizează, că nu îți stă în fire și că poți lua atitudine.

Singura atitudine cred că o iei când nu ai un leu în buzunar și nici țigări, ești ca un drogat fără droguri, ca un peste pe uscat, sevrajul te învăluie și ai da multe doar pentru a nu fi fumat ca prostul cu o zi înainte tot pachetul și să mai fi avut azi 1 sau măcar 2 țigări la cafea. Obișnuință e rea, delăsarea ii cronica, iar tu devii anost de aceasta problema.

Îi rău că te doare gatul, îi rău în general.

Bulgaria ne dă ceaţă

Şi Bulgaria construieşte. Fie autostrăzi, fie fabrici sau alte căi de acces, lucrul a început şi nu oricum ci monitorizat! Se construieşte autostrada Trakya conform Novinite. Toate marile contracte privind proiecte de infrastructură din Bulgaria sunt monitorizate de către organizaţii nonguvernamentale străine, iar construcţia autostrăzii va fi monitorizată de către Transparency International, organizaţie care evident va raporta eventualele cazuri de corupţie şi nu se va reţine în a semnaliza problemele de pe şantier sau de ordin birocratic.

La noi monitorizarea o face presa şi chiar dacă o face bine, lucrările rămân tot în stadiul incipient. Nu e nimeni interesat ca şi construcţiile de autostrăzi, şosele sau alte construcţii de scară naţională să fie sub supravegherea unor organizaţii străine, deoarece nu se mai pot face combinaţiile, învârtelile sau şmecheriile cu care patronii şi guvernanţii sunt obişnuiţi. Fiecare ar băga în servietă cât mai mult. Într-un final suntem doar nişte lătrători, vedem, ştim şi tot aşa rămâne.

Ca la noi, la nimeni!

Finalitate

Scrii un articol corect despre o constatare (ex blogatu), o postezi pe blogoree si primesti rating minus. Motive? Andrei ne explica:

Blogatu o dă în bărci

Blogatu a gafat. A tras un post total eronat, începând cu titlul. E păcat că nu s-a documentat suficient, sursele i-au furnizat informații gresite. Studiind traseu surselor constat că totul pleacă de aici. Altfel Blogatu ne prezintă 2 poze cu așa-zisul model de serie Duster de la Dacia, dar Duster nu va fi un model de serie, e doar un concept car, de la care ulterior se vor prelua elemente pentru Suvul Dacia.

O ştire corectă şi susţinută se află aici.

Becali arestat

Mă amuză răsturnarea de situaţie, mai întâi îl vedem pe Becali cu maşina personală şi mascatul în dreapta, iar apui în cătuşe la secţie. E normal să te aresteze, dar defapt să nu te aresteze, că tu îţi conduci maşina spre secţia de poliţie? Iar ca fapt divers a apărut mama lui Becali la televizor, să fie oare situaţia disperată sau e doar un joc pentru ecran?

Ofertă Orange: cartele PrePay gratis

Orange lansează cartela SIM gratuită Orange PrePay prin comanda online. Cartelele PrePay comandate pe Internet sunt livrate gratuit la domiciliul clientului, iar la activare clientul primește gratuit 10 minute și 10 mesaje scrise în rețea. Pentru fiecare euro reîncărcat clienții primesc și un extra bonus de 10 minute și 10 mesaje scrise în rețea.
Comandă gratis aici

Vodafone ne pregătește o surpriză?

La obiect

Efectul produselor eco?

Am auzit la știri cum că Combinatul producător de îngrășăminte chimice Azomures din Târgu Mureș va trimite în șomaj tehnic circa sase sute de angajati, iar că 2500 de angajati au fost în somaj tehnic în perioada decembrie 2008 - februarie 2009 ca urmare a lipsei de comenzi.

Să fie lipsa de comenzi din cauza crizei sau a valului eco care ne-a cuprins pe toţi? Am reuşit oare o aşa trecere masivă de la îngrăşămintele chimice la cele organice?

Pe scurt:

Lansare lapte ecologic

Prima bancă de celule stem din București

Industria auto pe râpă

Ne-am ajuns, deci mai ușor cu angajările

Cum se creşte venitul ţării?

Evident prin accize si taxe, ca altfel e imposibil. "Economia care duduie" dupa cum afirma Tariceanu nu aduce suficienti bani, asa ca guvernantii se orienteaza spre cea mai simpla metoda: taxele.

Citesc cu stupoare cum Boc e mandru ca veniturile din accizele de la tigari si alcool care tocmai s-au marit vor creste subtantial veniturile la bugetul de stat. Ii dau dreptate, sigur vor creste veniturile, dar vor saracii cetatenii. In loc sa imbogatesti cetatenii, tu "sugi" mai multi bani de pe ei, ca doar da-i dracu pe toti.

Sunt ferm convins ca voi ajunge in vremurile cand puneam cheta pentru un pachet de tigari, cand reuseam sa imi salvez pofta de nicotina prin cumpararea unui pachet mic de tigari. Ne-au scos si pachetul mic, din diferite motive pe care doar ei le inteleg, ne scumpesc tigarile, le vor aduce la acelasi pret cu cele din occident, ca doar la taxe ne comparam cu ei, nu-i asa? In curand ne vor lua si viata!

Daca as avea salariul unui neamt nu m-ar deranja sa imi puna pachetul la 3 euro, mi-as permite, dar asa la bursa de student pe care nu o mai am de 2 milioane ma voi duce dracului. Oricum ma duc, folosesc acesta expresie tot mai des, probabil o fi un semn ca voi claca definitiv.

Ma mai intreb cu spiritul meu visator eminescian la cat se va ajunge sa platesc pentru 50 de jack in cluburile de fite pe care o data la 2 luni ajung sa le fregventez, nu de alta, dar parca as vrea sa ma simt si eu cateodata patron.

Tot ma intreb, tot ma judec si tot ma framant, cred ca ar trebui sa fac ceva, sa produc un leu, nu sa traiesc dupa spinarea parintilor asa cum multora ne place si de altfel cum scoala nu ne da de ales. O sa neglizez scoala pentru a-mi lua un job nenorocit sau o sa reduc din cheltuieli, o sa las pauza intre distractii si vicii asa cum las pauza intre ideile din post.

Unde vom ajunge oare? Unde ne va purta oare demagogia politicienilor? Chiar nu vor sa revina in lumea reala?

Greţoşenia şi radarul

Sunt indignat când mă gândesc cât tupeu au cei care ordonă instalarea radarelor fixe, sunt mai escroci decât escrocii în adevăratul sens al cuvântului. Ştiu 2 cazuri din judeţul Arad, iar cu unul am avut de-a face. Este vorba despre radarele fixe instalate în Săvârşind şi Şimand.

Să zicem că nu mă deranjează dacă se instalează radare în localități, nu mă deranjează dacă locul instalării lor ar fi unul corect şi când zic corect mă refer că nu pui radarul astfel încât să fraiereşti șoferul, să îl batjocorești, să îi calci demnitatea.

Mai exact cele 2 radare fixe precizate mai sus sunt instalate în staţii peco, iar cei care au detectoare de radar ştiu că sunt avertizaţi de către aceste aparate în preajma tuturor benzinăriilor, semnalul luminos şi/sau acustic nu este puternic, dar îţi atrage atenţia că ar putea fi ceva. Ei... şi cum eşti obişnuit ca în preajma benzinăriilor detectorul de radar să îţi facă ceva figuri nu îl mai bagi în seamă şi îţi continui drumul fără nici o modificare o vitezei.

Acum că au instalat radare fixe în benzinării te-ai ars dacă nu eşti foarte atent. Fiind obişnuit cu câteva semnale de la detector nu ţi s-ar părea deosebit dacă mai nou ţi s-ar aprinde toate becurile, ai crede că e pură coincidenţă, mie cel puţin nu mi-ar trece prin cap că dau de un radar fix în jurul benzinăriei.

Revin la ce am început iniţial şi anume să critic modul pervers prin care ni se iau banii fiindcă depăşim viteza legala. Dacă ei consideră că e normal să ne fraierească regret nespus că am ajuns în halul asta.

Să nu îndrazniţi să spuneţi că sunt acolo pentru a mă proteja şi a mă corecta, cei care circulă fregvent cu maşina ştiu mai bine la ce mă refer. Nu poţi să mergi întotdeauna cu 50, iar exact atunci când nu mergi eşti prins.

Întămplare face să mă întâlnesc cu radarul de la Săvârşin, evident aflat la 2 m de un peco în oraş, să nu bag în seamă avertizările detectorului de radar, deja obişnuit cu luminiţele lui în prejma benzinăriilor şi evident m-am ales cu o amendă.

Dacă acesta e modul de operare al celor care se ocupă de monitorizarea traficului să fiu scuzat când cobor din ceruri toţi sfinţii asupra lor.

O listă cu radarele fixe din România o puteşi găsi aici.

Testare internet mobil de la Orange

Am dat de oferta internet Orange de a testa internetul mobil oferit și am aplicat pentru ea. M-am prezentat la Orange Shop în Timișoara, am încheiat un contract pe 2 ani pentru abonamentul de 10 Euro la care am trafic național de 6 Gb/lună în primele 6 luni și 1.5 Gb/lună în lunile următoare. Totodată semnezi un act adițional în care este precizat că 15 zile ai acces gratuit la internet și poți returna modemul și rezilia contractul în decursul acestor zile fără nici un cost.

Achiți 1 euro pe care ulterior ii vei primi înapoi și te faci cu un modem care se prezintă sub forma de stick usb, foarte şic, cu 2 leduri, unul verde pentru semnal normal și unul albastru pentru semnal 3G. Instalarea a fost floare la ureche, iar conectarea la fel.

În zone cu acoperire 3G internetul de la Orange se prezintă astfel:
Iar în zonele fără semnal 3G:
Concluzii:

Când nu ai semnal 3G netul de 10 euro valorează 1 euro. Iți merg decent Ym și browserul cu 3 ferestre deschise. Dacă cineva îți trimite o melodie pe Ym browserul devine inutil. Pentru un filmuleț de 2 minute de pe youtube aștepți minim 5 minute să fie încărcat complet. Ești mort, doar îți faci nervi.

Când ai semnal 3G totul devine o plăcere, merg concomitent toate, poți primi melodii sau alte documente și în același timp poți naviga liniștit. Youtube-ul se încarcă bine, ești mândru de net, cei 10 euro nu îi regreți.

Cum iți merge netul după ce depășești traficul inclus și iți taie banda Orange-ul nu am avut timp să testez,însă nu vreau să mă gândesc cum ţi-ar merge când nu eşti sub acoperire 3G.

Personal am vrut să îmi achiziționez internet mobil de la Orange pentru a nu avea în 2 locuri abonamente la internet, am vrut sa reduc totul la 1 abonament. Dacă adun tarifele celor 2 abonamente din locațiile x și y ajung undeva la 50 de ron, iar la orange aş plați 10 euro + tva, plus că vitezele internetului fix depășesc cu mult pe cele de la Orange. Dacă as fi avut în locația y 3g m-aş mai fi gândit dacă îl achiziționez sau nu, dar în situaţia de faţă decizia vine de la sine: nu.

Alte abonamente mai scumpe de la Orange au în plus doar limita de trafic, viteza fiind aceiași din datele furnizate de ei, iar la 30 de euro + tva cât e cel mai mare abonament nu consider ca ai fi împlinit în raportul calitate - preț.

Asa că mai aștept, poate apare 3G în locația y și poate cei de la Orange ne vor surprinde cu alte oferte de internet. Până atunci eu voi returna modemul în termenul celor 15 zile.

Iar la 149 Lei te poti face cu stick de internet fara abonament.

Google search

E amuzant ce se mai cauta pe google, dar e satisfăcător când poți oferi informațiile căutate.

Ordinară zi de primăvară

Te trezesti lunea instant dupa un weekend groaznic, dupa un somn plin de cosmaruri, te trezesti cu putin timp inainte de scoala, iti dai seama ca ai multe de facut, dar nu faci nimic, incerci sa te dezmeticesti, iti iei geaca pe tine si ai plecat. Cand ajungi in fata blocului iti dai seama cat esti de prost, ti`o fost lene sa scoti capul pe geam sa vezi cat e de cald, deci da, mori de cald, dar iti e lene sa mai urci doar pierzi autobuzul, iti duci geaca in mana si ai tuns-o. Ajungi in statie, incerci sa iesi din aiurea, iti dai seama ca ti-a expirat abonamentul, vrei sa iti faci altul, dar ti se cer acte noi pe care nu le ai la tine (of tehnologie...), iti cumperi un bilet si mergi intr-un final tot pe naspa, ca nu ai arunca 13 mi pe o calatorie. Esti cumva indiferent daca te prinde controlul sau nu, esti indiferent pentru ca esti aiurit, esti intr-o stare ciudata, nu te simti la locul tau, a venit primavara, ar trebui sa fie cald si bine, cald e, dar binele se lasa asteptat.

Ajungi aproape de scoala, te intalnesti cu un coleg, te anunta ca se dau teste, te iei de cap ca nu ai fost ora trecuta si nu te-ai interesat, ce dracu sa faci...totusi apuci la telefon, suni sa vezi cine te primeste la o cafa, autoinvitatia se lasa onorata.

Ajungi la cafa, dar totusi plutesti, inca esti proaspat trezit, ti-ai esuat ziua scolara, dar incerci sa te bucuri de cafa. Incepi sa pierzi timpul aiurea, sa tragi de el, nu te-ai duce nicaieri, iti place acolo pe balcon, cu sucul, cafeaua si tigara, cei mai buni prieteni ai tai in momente grele.

Intr-un final o iei la pas, incerci sa iti mai rezolvi chestii legate de scoala, dar esti tot cu gandul la nimic si nimicul te poarta la o bere, berea parca te trezeste din amorteala, vezi ca e plin de lume, vezi ca e cald, vezi cum binele incearca sa ajunga spre tine.

Te bucuri de bucuria altora, te bucuri ca nu toti is nefericiti si mizerabili ca tine, te bucuri de berea primita, te bucuri ca nu toti is parliti ca tine.
Fumezi ca dobitocul,
Sau fumezi ca iti place,
Tigara cu berea merg ca la 4 ace.

Pleci din birturi,
Pleci spre casa.
Schimbi o vorba,
Toate te apasa.

Urcandu-te-n troleu
Iti dai seama ca esti prost.
Ai mai irosit inca o zi
O zi fara rost.

Ajungi in zona
Te scobesti de bani
Paine trebuie in casa
Doar vrei sa mananci o masa sanatoasa.

Pruncii is pe afara
Si plin de mamici
Iar tu te uiti ca bou
Vezi ma..!ca o sa pici!

Versurile is fara sens,
Iar primavara ii in toi,
Hai sa iesim afara
Sa fim iar niste boi!

Când eşti pasager

Cand depinzi de cineva legat de transport, deci cand vei fi pasager in masina pentru o anumita destinatie, fie si ea pana la birt nu ai nici un drept de a comenta o eventuala intarziere a soferului. Daca mergi la drum lung si la 6 trebuie sa fie la tine si vine la 7 stresul si nervii sunt fara rost, nu e masina ta, pot sa fie si banii tai la combustibil, spui totul in van, nu esti tu stapanul pe situatie.Ai dreptul de a respecta masina, de a nu fuma sau deschide geamul daca nu ai acordul si ai dreptul de a trata mediul in care te aflii ca pe al tau de acasa.

E nasol sa depinzi de cineva, e nasol sa ii reprosezi ca intarziere la infinit, e greu sa iti accepti situatia de pasager si e si mai greu sa stai cu bagajul facut, cu geaca pe tine, sa mergi in locul stabilit si sa astepti. Apuci cu telefonul sa il suni, vezi ca intarzie, se scuza, ii accepti scuzele ca n-ai ce face si intr-un final te bucuri ca a ajuns sa te ia, chiar cu intarziere.

E dat dracu sa nu fi independent cu transportul, ne e greu tuturor, nu toti ne-am nascut in masina, nu toti ne-am nascut punctuali.

Jurnal de sâmbătă

Locația: Curtici

9.30 trezirea
9.30-10 mic dejun
10-12 plantarea cartofilor, mazărei, macului
12-12.30 pauză cafea
12.30- 13 pierdere de vreme prin curte şi joaca cu pisicile
13-14 out@cafa
14-14.30 cu moto săpătoarea
14.30-15 mâncare
15-17 semănare morcovi, păstârnac, pătrunjel, mazăre, porumb de fier
17-18 cu drujba prin curte la tăiat de resturi lemnoase
18-19 mâncare și cumpărături
19-20 pe net
20-02 prin misiuni: table, vizite la domiciliu, în club

Atenţie!Schimbăm ora!

În noaptea de sâmbăta spre duminica, 29 martie 2009, România va trece la ora de vara, și va da ceasul cu o ora înainte, ora 03.00 devenind astfel ora 04.00.

Trecerea la ora de vara va obliga trenurile de călători aflate în circulație între 03.01 și 04.00 (ora iarna), să circule cu întârziere și pentru ele se vor stabili măsuri suplimentare pentru reducerea în parcurs a acestor întârzieri.

Trenurile vor circula după orarele din mersul trenurilor în vigoare.

Sursa: ScienceLIne.ro

Ne pierdem maşinile

Companiile de leasing se confrunta cu cel mai mare val de recuperari de bunuri din istoria acestei piete.Din ultimul trimestru al anului trecut si pana in prezent, firmele de leasing au recuperat circa 3.000 de bunuri, potrivit unor estimari din piata, in special masini, dar si diverse echipamente si cateva proprietati imobiliare.

Potrivit firmei de brokeraj Acces Finance, numarul celor care nu mai pot sa-si plateasca ratele la leasing a ajuns la 5%, fata de doar 0,2% in anii trecuti. In cele mai multe cazuri, solutia firmelor de leasing este sa reduca costurile si sa ofere perioade de gratie, altfel risca sa recupereze bunurile si nu aiba cui sa le mai vanda. In 2007, valoarea bunurilor finanta­te pe piata romaneasca de leasing a avansat cu 51,6%, pana la 4,94 miliarde de euro, iar in 2008 piata de leasing ar putea ajunge la 5,5 - 5,7 de miliarde euro.

Hai să fim spameri

Nu pot să îmi dau seama de ce ai posta comentarii identice la câteva secunde diferența cu multe înjurături și vorbe de duh, iar apoi să îți dai numele de Mircea Badea și să pui un website care preia informația de pe situl oficial al lui Badea. Cu ce scop? Vrei să credem că Badea spamează?
Du-te pe pustiu!

Colecţionez:

Da, colecţionez mai nou facturi, chitanţe, bonuri fiscale. Mă refer că iau toate dovezile de plată făcute de mine. Mi-am cumpărat mobilă, am insistat să primesc factură. Mi-am cumpărat tigări şi alte cele de la alimentara din colţ, am cerut bonul.

Sigur că nimeni nu vrea să plătească impozit pe profit la stat, dar măcar să fie cu limită toate. Statul încasează nişte bani decenţi şi de la buticul din zonă, acei bani se adună şi vor merge în final, sper, în folosul cetăţeanului.

Mare lucru nu voi schimba, dar măcar pot fi împăcat că aşa cum mama plăteşte impozit pe profitul firmei şi se străduieşte să fie un contribuabil exemplar, sigur patroana buticului va plăti impozit pe banii încasaţi de la mine.

Considerați justă atitudinea?

Avem simţ civic?

Susține cineva ora pământului? Într-o căutare sumară am găsit câțiva blogeri care aveau un post şi un banner. Blogeri mari încă nu au postat nimic, dar timp mai este.

Personal voi lua atitudine, iar diferite sondaje preconizează că fenomenul va avea amploare. Tu ce vei face?

Pe 28 Martie 2009, între orele 20.30-21.30, stinge lumina! Cu tine suntem un miliard!

Constatare

Am constatat că barurile, cafenelele, puburile nu sunt afectate mult de criza, lumea încă are nevoie de distracție, medii de socializare, deci grijile nu sunt mari pentru patronii acestora. Românii sunt ştiuţi ca un popor dornic de distracție, entertaiment, defapt ce dracu să facem când treburile tărișoarei merg ca pe roate neunse, investim ultimii bani în alcool, cafea,țigări etc . Când scriu aceste lucruri am bazele istoriei noastre de bețivi şi de ordinari, totuși fenomenul nu este în masă.

Revenind la ideea de bază, exemplific: barurile din facultăți, chioșcurile din școli etc niciodată nu vor duce lipsa de activitate, poate fi criză, putem să avem deprecieri și inflații covârșitoare, studenții, elevii tot își vor bea cafeaua și își vor fuma țigara înainte sau în pauzele cursurilor. Sunt un client al acestor chioșcuri, care sunt ferm convins că au profit suficient, încât să treacă fără griji peste această perioada de criză, în care avem buzunarele mai goale.

Progrese

Şi manelele au HQ (high quality) pe youtube.

Aşa, pentru fanii înfocați.

Adevaratele diferenţe de preţ la automobile

Se discută frecvent despre scăderea prețurilor la mașinile second hand, dar puţini sunt cei care fac niște calcule să vadă exact care e scăderea reală și dacă e aşa mare pe cum se vehiculează.
Am citit pe blogul lui Daniel Marton și pe cel al lui zoso despre prețurile mașinilor din România și despre felul în care se fac vânzările în România, aşa că am considerat util să postez niște calcule pentru a arăta diferențele de preț.

Daniel făcea o comparație între prețurile cerute pe mașini acum câteva luni bune și prețurile de azi, astfel el scria că un Bmw seria 3 avea prețul acum 6 luni de 12.999 euro iar prețul curent e de 9.999 euro. Încă un exemplu dat de el ar fi Daewoo Matiz la 3.199 de euro după patru luni în care pe afiș stătea scris mare 4.000 euro.

La prima vedere diferențele sunt majore și tentante, dar calculele arată că lucrurile nu sunt chiar aşa.

Acum 6 luni, mai exact în 24 Octombrie 2008 cotația euro era 3.61 Lei, iar în 24 martie 2009 euro e 4.29 Lei dat de BNR.

Calcule:
- preț bmw acum 6 luni: 12999 x 3.61 = 46926.39 Lei
- preț bmw prezent: 9999 x 4.29 = 42895.71 Lei

Diferență: 4030.68 Lei = 939.55 Euro

-preț matiz acum 4 luni: 4000 x 3.61 = 14440 Lei
-preț matiz prezent: 3199 x 4.29 = 13723.71 Lei

Diferență: 716.29 lei = 167 Euro

Se observa așadar adevăratele diferențe de preț, reducerile nu sunt monstruoase după cum afirma zoso dacă ai economiile în lei. Dacă ai avea toate veniturile în euro și nu ai avea tangente cu leul sigur că situația ar fi alta.

Bebeluşul şi transportul

Stau si ma gandesc cat e de normal sa iti duci bebelasul din carucior cu autobuzul. Pot afirma ca nu am gasit deocamdata un raspuns clar, poate ma ajutati cu parerile voastre. Sunt de parere ca nu e normal sa iti duci micul copil cu autobuzul, troleibuzul, tramvaiul, cu toate mijloacele de transport in comun. In primul rand as veni cu motivul ca e plin de microbi, fiecare utilizator al mijlocului de transport are microbii lui, unul stranunta, altul tuseste, altul agita praful de pe jos. Iti expui prea mult odrasla, aceasta expunere putand fi evitata.

Am ocazia sa vad cum diferite mamici sau bunici incearca sa urce cu caruciorul in autobuzul. E logic ca fara ajutor nu reusesc, primul obstacol fiind scarile, iar al doilea inghesuiala din jurul usii. Intr-un final reusesti sa iti faci loc, dar ce faci cand ala mic incepe sa planga? Troleibuzele din Timisoara sunt dotate cu rampa pentru carucioare, cei drept manuala, insa nu am vazut niciodata ca soferul sa vina sa o scoata.

Astazi am ramas surprins cand o bunicuta avea un carucior dublu, pentru 2 copilasi. A venit si troleibuzul astepta si a reusit cu ajutor sa il urce. Era imens caruciorul, nu vreau sa ma gandesc cum si-a facut loc.

Sunt pe principiul decat sa faci copil si sa nu ii oferi toate conditiile mai bine nu fa. Poate sunt fixat pe aceasta ideea, va rog corectati-ma, dar eu nu as face un copil daca nu as putea sa ii oferi cele mai bune conditii de viata. Nu mi-as duce copilul cu autobuzul niciodata sau cel putin pana nu se ofera conditii occidentale transportului carucioarelor. Cand am fost in Monte Carlo am avut prilejul sa calatoresc cu un autobuz, care era ultra modern, in fiecare statie el se inclina pentru a face o trecere lina de la trotuar la podea, iar locurile pentru carucioare si persoane cu dezabilitati erau bine marcate si nimeni nu ocupa spatiul. Acolo mamicile se descurcau fara ajutor.

La noi e cum e... nu e grozav, dar nici rau. Ne multumim cu ce putem, suntem niste cobai pe care se fac experimente, iar pana acum am reusit sa ne descurcam, sa ne complacem in situatia actuala.

Revenind la ideea de baza, privesc cu retinere acest lucru, nu sunt de acord cu ideea de a circula cu bebelasul in autobuze etc. Daca il scoti la plimbare, plimba-l, iar daca parcul e departe cumpara o masina sau ia taxiul.

Pe principiul "fac copil chiar daca nu pot sa ii ofer conditii" ii distrugi sanatatea si copilaria.

Mă stresez cu:

Am atașat o poză a unui tip de probleme pe care le am de rezolvat la Rezistenţă pentru primul test de seminar din semestrul 2. Sunt înscris la Facultatea de Construcţii Timișoara.
Mi s-ar părea interesant dacă s-ar continua acest lucru pe alte bloguri, o noua leapşă. În curând o să postez și rezolvări, dar până atunci dacă aveți soluții nu ezitați.

De la început...

Si dinou in Timisoara. Am sosit acuma seara de la Curtici cu masina unui prieten,dealfel colegi in Politehnica. Ce noroc pe mine, aveam bagaje har domului, nici nu vreau sa imi pun problema cum ar fi fost cu trenul.
Istoria bagajelor : am avut prilejul sa fiu sponzorizat de ai mei pentru a merge la targul de haine organizat la sala Polivalenta din Arad. Dupa ce i-am dus pe ai mei la biserica am luat drumul de Arad pe la 9 45, un raliu de anduranta in ocolirea gropilor, dar intr-un final am ajuns si am umplut plasele de 20 de bani, eco taxate, cu accesorii vestimentare.

Plecarea din Curtici a fost la 5, am aprins o tigara si am pornit spre mult iubita Timisoara. Am facut un popas de jumatate de ora in Arad la spalatorie si ne-am continuat drumul, nu inainte de a cumpara o rovinieta. Problema a intervenit cand pretul rovinietei a fost 120 de lei si cardul lui T dadea erori. Am fost nevoiti sa ne scoatem din portofele banii de cheltuiala la fix primiti de acasa pentru a fi cetateni responsabili ai Romaniei. Lasand la o parte eticheta de sofer responsabil, marturisesc ca circula zvonuri cum ca ar fi razii pe Arad- Timisoara. Asa a si fost.

Nu ma mira deloc acest lucru, chiar sambata seara prin Arad era plin de politie pe la intersectii si opreau c-am tot ce apucau. Am observat ca erau luate la rost masinile cu folie pe geamuri, oricum la cat sunt de jegosi sunt politistii nu ma mira. E criza, economie nu avem, de unde dracu sa luam bani? De la cetateni evident, prin amenzi, accize si alte taxe.

Si da... e seara, e frig, sunt in Timisoara, ma pregatesc pentru seminariile de maine.

Când ai o emisiune urmărită....

Iată ce se întămplă când ai ceva de spus şi lumea te apreciază.
Se face coadă.

Omu` şi talentul

La pas prin Timişoara

Ziua de azi a fost una minunata, cu soare, cu zapada cateva minute, cu vant, cu tot ce ii trebuie pentru a fi una din acele zile speciale de primavara. Am hotarat sa las autobuzul si sa mai colind timisoara, sa profit de vreme, sa imi aierisesc creierul, sa trag in piept un aer optimist de primavara.

Plecand de la facultate am luat-o spre piata Operei unde eram asteptat de multi, foarte multi porumbei; lumea buna predomina, baba cu mosul lui erau la brat, profitau si ei de ziua insorita. Iti era mai mare drag sa te plimbi, conditiile erau optime: nu era aglomeratie de nici un fel, nu te deranjau clanxoanele, biciclistii erau prezenti, la fel si motoristii.

Ajuns in p-ta Unirii constat ca se lucreaza la intretinerea cladirilor istorice, cafenele din piata isi asteapta clienti, erai atras de mirosul cafelei bine facute... mai mai sa nu intru. Porumbei isi faceau rondul, tinerii artisti povesteau pe banci, biserica se impunea in piata si eu meditam la zilele cand toata piata era plina.

La mall se lucreaza de zor, se lucreaza la extinderea lui, lucrarile avanseaza, parcarea e plina, fluxul de pietoni se indreapta spre intrare, cladirea isi impune respectul. Autobuzele circula, traficul e fluidizat, iar o stimata doamna isi face aparitia cu nepotelul in parc. Imi place, se lucreaza si la drumuri, se carpesc gropile existente, se instaleaza mult dezbatutele borduri, iar dalele isi fac loc in nisip.

Totul e minunat, calmul s-a instalat astazi peste Timisoara.

Reducerile şi criza

Odată cu instalarea crizei am început să studiez preţurile de pe amazon.com şi eastbay.com în speranţa că se vor face reduceri substanţiale la articolele de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Cu ceva timp în urmă nu aşteptam reducerea şi nu mă interesa că produsul vizualizat astăzi peste 2 săptămâni poate fi la reducere, dar lucrurile se mai schimbă când banii nu mai sunt atât de mulţi.

Din păcate reducerile nu şi-au făcut apariţia , nu s-au micşorat preţurile, sunt aceleaşi ca înainte de criză. Bunurile de larg consum şi de calitate se vor căuta întotdeauna, indiferent de recesiunea economică, iar mărci puternice precum adidas şi nike îşi vor permite să menţină preţurile la acelaşi nivel, vor trece cu bine prin criză, chiar dacă profiturile nu vor fi fabuloase.

Mă aşteptam să fie reduceri în masă, doar ne-am obişnuit ca în vitrenele magazinelor importante din oraş să fie afişate reduceri de preţuri, dar nu e întotdeauna cum credem. Iată ce înseamnă să fi cineva pe piaţa mondială, să ai un buget bine pus la punct şi să ai siguranţa că produsele fabricate de tine se vor vinde indiferent de perioadă economica.

Revenind la ce am enunţat mai sus concluzionez că bunurilor de larg consum nu li se aplică reduceri substanţiale, pentru ele va exista tot timpul cerere. Exemplele pot să fie date şi în alte domenii, dar nu vreau să devagăm, acest post l-am scris pentru a face cunoscut că nu are rost să ne aşteptăm la reduceri din partea adidas şi nike pe siturile amazon şi eastbay.

Difficult Decisions

Situl antenei 3 are probleme

De ieri încerc să urmăresc înregistrările unor emisiuni pe situl antenei 3, însa se pare că se confruntă cu o problema de ordin tehnic. Deși această problemă a mai apărut în trecut cei de la maintenance au reusit să o elimine într-un timp relativ scurt. Mă amuză însa cum situl este actualizat constant şi nu e nimeni în stare să rezolve problema. Sigur că e plauzibil ca cei care îl actualizează să nu se ocupe de buna funcţionare.

Criza şi transportul în comun

De când a început semestrul 2, adică de aproximativ 3 săptămâni am reînceput să folosesc mijloacele de transport în comun. Spre surprinderea mea constat că numărul călătorilor este tot mai mare. Spre exemplu circul des cu troleul 14 şi nu prea mi s-a întâmplat să stau înghesuit, să mă chinui să îmi fac loc şi niciodata nu mi-am pus problema că nu pot urca în el pentru că e plin.

Temerile mi se adeveresc şi după cum spuneam de 3 săptămani circul înghesuit, mă înghesui ca o sarma, nu îmi vine să cred câtă lume circula mai nou. Plecând de la prezumţia că e criză şi că am început să strângem cureaua găsesc o explicaţie logică pentru ceea ce se întâmplă cu mijloacele de transport în comun. Am început să lăsăm maşinile deoparte şi iată-ne în plină criză cum profităm de ce apucăm.

Iniţial am crezut că RATT a redus numărul de autobuze, troleibuze etc dar se pare că nu e aşa. Administratorul forumului Ratt mi-a infirmat acest lucru printr-o monitorizare GPS a efectivului de troleibuze de pe linia 14. Ele circula tot la diferenţă maximă de 6 minute ca şi înainte de începerea crizei. Aveam impresia că metoda de a scăpa cât mai uşor din criză a Ratt-ului a fost reducerea numărului mijloacelor de transport în comun puse în slujba cetăţeanului. Bine că m-am înşelat. În mod cert Ratt are încasări mai mari datorită crizei. Oricum aştept o scumpire a tarifelor din partea lor.

Deci da, acesta este motivul pentru care ne înghesuim, ne-a atins criza pe toţi.

Criză: Părinţi care vând organele copiilor

Doi parinti din Bacau au fost arestati de ofiterii de la Crima Organizata in timp ce negociau vanzarea organelor copiilor lor pentru 10.000 de euro. Criza va inmulti numarul de saraci disperati care vor apela la traficul de organe sau de fiinte umane.
Romania ar putea deveni din nou un punct important pe harta traficantilor de fiinte umane. Specialistii spun ca recesiunea economica si saracia vor inmulti astfel de cazuri. In 2008, in conditiile unei economii neafectate de criza, traficul a ramas constant: 1.240 de cazuri inregistratrate de politie.

Iata ce suntem, iata ce ne facem,iata cum ne tratam semenii, suntem niste ordinari care pentru cateva mii de euro am vinde sufletele de langa noi.
Vinde-te pe tine mai jegosule! Nu iti vinde copii. I-ai facut, tine-i, ii datoria ta morala sa iti pastrezi copii si sa le oferi tot ce e mai bun.
Sa nu ai tupeul jegos sa folosesti scuza ca le oferi un viitor mai bun, ca nu ai posibilitati sa ii intretii. De ce i-ai facut daca nu ai posibilitati financiare?

La Bacau, doi betivi saraci au fost filmati in timp ce negociau pretul pe organele copiilor lor. Anchetatorii i-au prins pe cei doi, dupa ce acestia au semnat declaratii notariale, in care si-au exprimat acordul pentru transportarea copiilor in Timisoara pentru prelevarea de organe.
Unul dintre ei era dispus sa-si vanda cu totul fetita de 4 ani, spunand ca nu-i este de folos, fiind bolnava. Sursa: Acasa.ro

Underworld

Trilogia "Underworld" m-a captivat, am rămas cu gura cască, am fost capturat.
Celor ce le plac filmele cu vampiri, vârcolaci sunt invitați să vizioneze acest film.

Kate Beckinsale și Scott Speedman, joaca într-o poveste captivanta, care abunda în scene de acțiune la cote maxime, în intrigi care te țin cu sufletul la gura și în povesti de dragoste interzise, având ca fundal o dispută pierdută în negura timpului, între două triburi care se lupta într-un oraș gotic, atemporal.

De reținut: sunt 3 parți
Underworld
Underworld: Evolution
Underworld: Rise of the Lycans

Info: Imdb Cinemagia

Noul Cod Penal, mai blând cu corupţia

Pentru a comenta aceasta stire trebuie sa ai stomacul bine pus la punct, sa nu iti fie greata de ce se intampla, ce decizii si ce jocuri de interese se practica.

Ma rezum la a scrie ca as intelege intr-un fel decizia, deja fiecare isi pregateste culcusul in cazul unui colaps. Ne pregatim sa dam mita, ne pregatim sa luam mita, criza vine, nu discuta. In caz ca suntem prinsi iata ca ne vine in ajutor o sentinta mai mica. Daca bagam fata de milog, luam cu suspendare.

A new fish is in town

Zilele trecute am avut deosebita placere sa fiu poftit la o cina unde s-a servit Pangasius file. Pangasius este un peste oceanic, care si-a facut aparitia in marketurile si supermarketurile noastre.
Mi se pare genial ca pestele nu are oase si gustul este extraordinar.

Se poate manca fara probleme, nu trebuie sa fi reticent in privinta oaselor. Eu eram intotdeauna sceptic in a manca sau nu peste, imi aduc aminte cand in copilarie m-am trezit cu un os pe trahee si am avut nevoie de o interventie chirurgicala.
De atunci pestele aparea foarte rar in nutritie, dar mai nou de cand am descoperit Pangasius totul e delicios.

Ce se întâmplă doctore?

Odata cu modernizarea sistemului de colectare a deseurilor, s-a trecut la pubele de plastic si au fost eliminate deponeele alea din metal, mari si incapatoare.
Acum ne chinuim sa depozitam gunoaiele menajere in stramtoreala aia de pubela, 3 pubele la scara mea + 1 pubela pentru recilare.

Totul bine si frumos pana cand vrei sa arunci parti din mobila, garnise de lemn sau mai stiu eu ce materiale de constructii...... doar modernizam si noi, nu?

Stau cu diferite chestii mari pe balcon si ma intreb... unde dracu le arunc? In pubela nu intra, in zona nu mai exista chestii mari de colectat gunoaie... ce sa ma fac.... ce sa ma fac... sa sun la Retim dupa ceva pubela mai mare? Sa arunc bani aiurea? As putea.
Daca le pun langa pubele cei care se ocupa cu colectarea, mai pe scurt gunoierii nu le iau, stiu din proprie experienta si pe urma ma trezesc cu administratorul la usa, care imi reproseaza ca sunt nesimtit. Solutie nu mi-a oferit nici el.

Solutia ar fi sa imi iau un toporas si un firez de mana si da-i... taie pe ele. Daca aveti alte solutii va rog da-ti o mana de ajutor.

jesus....

Cel mai stupid sms primit vreodată de mine vine de o fostă colegă de liceu cu care tangenţele sunt minime, o văd de 2 ori pe lună şi atunci doar în trecere:

"ti se pare k am slabit f mult?pt k toata lumea ma intreaba dc..:("

jesus fetiţo....ai luat-o pe ulei....

Noul meu Dumnezeu: Rds link

Când m-am mutat iniţial la casă nouă aveam deja instalat net de la rds, abonament de 49 de lei lunar. După cateva luni bune mi l-am schimbat într-unul mai ieftin de 28 de lei, am considerat ca nu are rost să dau 20 de lei în plus, nu făceam zilnic download, deci nu aveam nevoie de o viteză extraordinară. Am zis că o să fie bine şi cu un abonament mai ieftin, diferenţa pe hârtie era de 5 Mb/s trafic extern. Heh... eram încrezător.

S-a semnat noul contract la începutul lunii decembrie, reprezentanta rds m-a asigurat că din luna ianuarie noul contract va intra in vigoare, deci voi plăti mai puţin. In ianuarie am aşteptat cu nerăbdare noua factură, aveam o presimţire şi clar că s-a adeverit. Nici o schimbare, era acelaşi abonament.

I-am sunat pe cei de la serviciul clienţi în speranţa unei rezolvări amiabile şi în favoarea mea, dar s-au scuzat că au fost sărbatorile şi că au avut mult de lucru."Ne pare rău, nu putem face nimic pentru dumnevoastră."
Mă întreb... odată cu naşterea lui Iisus se nasc şi noi abonaţi? Toţi îşi bagă internet de sarbători? Cel mai plauzibil răspuns e că au fost ocupaţi cu problemele lor personale şi nu s-au sinchisit să îmi rezolve contractul.
E adevărat că nu scria nicăieri termenul de punere în funcţiune, dar să zicem că am luat de bun ce mi s-a spus.

Trecând peste asta am ajuns să mă rog să îmi mearga netul constant, să mă rog să nu fiu silit să le sun pe doamnele de la rds şi să mă plâng că pică netul sau nu mă pot conecta, iar ele ca întotdeauna să îmi raspundă pe un tot politicos că sunt probleme în zona mea. Mă întreb... când plateam mai mult nu erau? Se întâmplă ceva când vreau eu să fac o schimbare?

Au trecut aproape 2 luni, problemele persistă, am momente când downloadez de minune şi mă pot conecta instant, însă momentele când am emoţii la conectare le depăşesc.

Hai rds, hai că poţi. Dă-mi şi mie loc în reţea!



Update and other: rdslink vs clicknet

Reformă în învăţamânt? În veci! Part 2

Ieri am scris un articol despre reforma din învăţământ, despre negocierile dintre sindicate şi ministrul educaţiei iar astăzi totul se concretizează în eliminarea orelor de dirigenţie.

Programa școlara obligatorie de la liceu nu va mai include orele de dirigenție, urmând ca activitatea dirigintelui să cuprindă organizarea unor întâlniri extracurriculare, la care să participe specialiști din diferite domenii de interes, excursii și ședințe cu anumiți elevi sau părinti.

Orele de dirigenție pot fi scoase din programa școlară obligatorie, pentru că nu este nevoie să stea toata clasa dacă sunt probleme cu câțiva elevi, pot să rămână la scoală elevii respectivi și, eventual, părintii acestora”, a precizat președintele executiv al Federației Educației Naționale (FEN), Theodor Fîrtolea, după discuțiile de joi dintre sindicaliști și reprezentanții Ministerului Educației pe baza restructurării programului obligatoriu al elevilor de liceu. Astfel, la liceele tehnologice se reintroduc orele de geografie și de istorie la clasa a XII-a. Sursa: Gardianul

Şi iată cum acel avânt al sindicatelor de a scoate religia, sportul a eşuat, acest lucru fiind dealtfel aşteptat.

Badea peste tot

Am rămas stupefiat când am auzit 2 fete de gimnaziu că discutau în expres emisiunea lui Mircea Badea de aseară. Fiind şi eu un fan am recunoscut imediat ideile şi expresiile lui Badea, jos pălăria pentru acele domnişoare care erau preocupate de criză, de instituţiile bancare şi de politica la cel mai înalt nivel.

M-am uitat atent la ele, păreau foarte entuziasmate, dar în acelaşi timp întristate pentru miliardarul în euro de ieri, care va fi milionarul în euro de azi.

Deci dragă Mircea, iată că te vorbeşte toată lumea oriunde.